în Observator cultural, nr. 1189
Romanul lui Cosmin Perța ne dă doze intense de oroare controlată și ne convinge că, dacă există scăpare, atunci aceasta nu e nici în exodul românesc, nici în dreptatea înfăptuită de unul singur, ci în ceva absolut diferit. Dar pentru acest diferit, romanul nu ne oferă nici o cheie. Poate doar un indiciu latent, păstrat aproape indescifrabil în fraze ca acestea: „Corpul meu zdrobit pare că se scufundă în întuneric. Încerc să deschid ochii și nu pot, dar simt bucurie. O bucurie care mi se răspândește, din măduva spinării, peste tot. Aș vrea un soare să-mi încălzească oasele, să-mi deschidă ochii, să văd albastrul cerului, să simt din nou furia sângelui. Am căzut, dar mă simt victorios și asta e suficient să mă facă să râd” (p. 91).
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Într-un context în care viața în corporație e pusă mai degrabă la zid eseistic sau expediată în satire grobiene de tipul producțiilor Teambuilding, Alex Olteanu vine cu o perspectivă mai echilibrată, în care dilemele morale și personale, confruntarea cu singurătatea corozivă sunt încarnate într-un personaj credibil, un personaj cu aura existențială, dar nu neapărat excepțional, ci tocmai suficient de comun încât să fie o voce pentru spiritul unei generații.
Citeste mai multîn Observator cultural nr. 1188, decembrie 2023
Complexitatea romanului (ce pare simplu la prima vedere) este atât de mare, încât n-ai putea s-o exprimi decât dacă ai reuşi să spui în acelaşi timp tot ce ai văzut în roman. Dar este imposibil, nu poţi scrie decât secvenţial şi nu ştii ce să spui mai întâi. Nu poţi ordona într-un şir logic ideile, pentru că ele au corespondenţe atât de profunde, încât ce alegi să spui mai întâi nu se înţelege bine fără ce vei spune apoi (…) Este o concepţie a romanului elaborată şi stăpânită la toate nivelele, dar şi prin toate aptitudinile grupate într-un întreg. E şi gândirea raţională, în aceeaşi măsură cu simţirea poetică. Iată cum se naște marea literatură.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
O carte care a devenit, repede, best-seller și, mai apoi, una iconică pentru cei – fie foarte specializați, fie doar amatori sau chibiți de cursă lungă – pasionați de alpinism și de marile sale lecții de viață pe care acest (nu doar) sport le poate oferi. Ea nu e pentru prima dată intrată în limba română, odată cu admirabila (re)publicare de la Polirom din 2023. (…) Cartea de acum din Hexagon reia traducerea originară în limba română – realizată de speologul clujean Corneliu Pleșa – și o publică în versiunea completă și conformă cu textul original al cărții lui Lionel Terray. O carte ca un testament literar și care e o ardentă mărturie a unui destin (Terray a murit la 44 de ani; a ars repede, cum se spune…). O carte ca o mare lecție de viață a unui om care spunea/scria, între altele: „mă întristau josnicia și vulgaritatea oamenilor, mă apăsa monotonia vieții și visam la o existență mai nobilă, mai liberă, mai generoasă.”
Citeste mai multpe scena9.ro
Crossroads e o poveste masivă despre încă o familie nefericită, surprinsă în furtuna schimbărilor pe care le-au adus anii '70 în America, o poveste în care se problematizează intens, cu războiul din Vietnam pe fundal, în timp ce în căminele care păstrează aparența liniștii încă se coc biscuiți de Crăciun. E un tur de forță pe care merită să (vi)-l faceți cadou.
Citeste mai multpe scena9.ro
Romanul are toate mecanismele reglate pentru a reconstrui cinematografic lumea din timpul domniei lui Petru Rareș și urmărește într-un tempo optim calibrat viața Chiajnei, fiica acestuia și nepoata lui Ștefan cel Mare: din anii copilăriei până la perioada marilor ambiții politice. Este reconstituită o lume tumultuoasă, cu asprimi și savori specifice și cu personaje secundare la fel captivante ca protagoniștii din prima linie a acțiunii. În mijlocul tuturor ajunge să stea această figură feminină rebelă și ambivalentă, plină de curiozitate, idei originale și ambiții: Chiajna.
Citeste mai multpe matcaliterara.ro
Scurt tratat despre animalele care lucrează de acasă, de Alex Olteanu este un roman bine scris, cu evidente valențe cinematografice, care vorbește cu amărăciune și neașteptat de mult umor despre singurătate și nevoia de relații însemnate. (…) Scurt tratat despre animalele care lucrează de acasă este o lectură ușoară, dar densă în semnificație, în care cred că fiecare poate recunoaște ceva din problemele cu care ne confruntăm ca societate.
Citeste mai multîn revista Vatra, nr. 12
O lectură savuroasă, care îmbină puseuri de umanitate și empatie cu o doză bună de sarcasm și cinism. Așteptăm, așadar, cu interes, a doua carte a lui Gabriel Macsim, anunțată deja de Florin Iaru pe coperta a patra.
Citeste mai multpe scena9.ro
Stela are toate șansele să fie unul dintre vârfurile prozastice în 2023. Deși realismul e mai degrabă îmblânzitor și descriptiv decât problematizant și critic, romanul prioritizează tensiunea dintre intim și ideologic, făcând-o accesibilă și urgentă.
Citeste mai multpe alecart.ro
Mai puțin decât dragostea e și nu e un roman de dragoste. E, de fapt, un roman despre tot ce e mai mult și tot ce e mai puțin decât dragostea. Despre rușine – rușinea victimei după zdrobirea cărnii și a demnității de către torționar, rușinea neputinței, a suferinței, rușinea sărăciei tale și a familiei tale, rușinea de a recunoaște că e mai bine după moartea unui tată decât cu el în viață (în absența și în abrutizarea lui), rușinea a ceea ce ai făcut sau ai lăsat să ți se facă, rușinea de a recunoaște că ai fost cândva la dispoziția unui om. Chiar dacă nu ai nicio vină, rușinea îți va supraviețui. Ca în Kafka. În viață întocmai ca în literatură. Un roman despre umilință, despre lașitate, despre frică, despre vină. Despre realitățile comuniste și cele postdecembriste, despre familii, tați și copii, despre alegeri.
Citeste mai mult