Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Suplimentul de cultură, nr. 836
Steven Hall se joacă uimitor de bine cu percepția timpului și cu forța cuvintelor așternute pe hârtie, strecurând detalii autobiografice și elemente ale metaficțiunii. Cititorul are mereu surprize, nu poate intui ce urmează, adesea dezlegarea unui mister îl face și mai ambiguu, în ciuda logicii. Forța de manipulare a cuvintelor pe care mizează autorul devine evidentă și fascinantă, iar cititorul intră într-un joc ce pare fără limite sau în care limitele haosului și ale timpului sunt o iluzie.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Darul este, asemeni atâtora dintre textele lui Nabokov, o carte înscrisă în centrul unui labirint. Cititorul este provocat, tachinat, uluit de verva creatorului, pasionat de măştile pe care şi le asumă, jucăuş. Contele Feodor Godunov-Cerdînţev este unul dintre personajele nabokoviene tipice, trăitor în acel spaţiu tremurător ce separă visul de realitatea ternă. Emigrant berlinez, ca şi tânărul Nabokov, căutând, ca şi Nabokov, drumul său către Rusia fabuloasă reconstruită din memorie, orfan al unui tată pe care l-a venerat, ca şi Nabokov, Feodor alunecă prin viaţa de fiecare zi cu eleganţa visătoare a unui fluture rar.
Citeste mai multîn Cațavencii
Chiar și citind romanul Karinei Tuil la distanță de Franța, Decizia te face să te simți implicat și vulnerabil. Te convingi că terorismul poate lovi oriunde în lume, după o logică perversă care îngăduie orice și în care motiv de atentat poate fi și fanatismul care-i apucă pe cei ce devin de bunăvoie victimele (?!) unei doctrine care justifică crimele cele mai odioase în numele războiului sfânt contra necredincioșilor.
Citeste mai mult
Dezbatere despre volumul Date în imagini puternice, Raluca-Nicoleta Radu (coord.)
Vineri, 2 februarie, la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Regina Elisabeta 38), va avea loc o dezbatere dedicată volumului Date în imagini puternice. Un manual pentru naraţiuni vizuale, coordonat de Raluca-Nicoleta Radu, publicat la Editura Polirom, în colecția Collegium. Media. Vor vorbi: Mihai Coman Raluca-Nicoleta Radu autorii: Emilia Șercan, Bogdan Voicu, Anamaria Nicola, Marian Popovici, Manuela Preoteasa, Alexandra Bardan, Antonia Ioana Matei, Oscar Stănciulescu, Gheorghe Anghel, Constantin Barbu și studentele: Raluca Cristea şi Alexia Chiriţescu Detalii eveniment: https://www.facebook.com/events/695852105950264 Dezbaterea va fi transmisă live pe paginile de Facebook: Librăria Humanitas de la Cişmigiu și Editura Polirom.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Nu altul decât Stephen King scria apreciativ despre Umbra vântului și îl considera ca aparținând genului ficțiunii gotice, adică un amestec bine dozat de poveste de iubire cu mister și horror. Carlos Ruiz Zafón știe să țină permanent alert interesul cititorilor. Unul dintre secretele reușitei sale în această direcție este faptul că inventează un roman în roman.
Citeste mai multîn Ziarul de Iași
Scriitoarea ştie să fie ironică (ba chiar, adesea, de o ironie necruţătoare), dar dovedeşte totodată o sensibilitate care o poate face vulnerabilă. E de o sinceritate absolută, cu riscul de a şoca şi de a stârni controverse. Scrisă cu mare talent, cartea e o mărturie extrem de preţioasă despre o istorie recentă care ne priveşte, în egală măsură, şi pe noi.
Citeste mai multîn Dilema Veche, nr. 1033
Tema centrală a volumului de debut al lui Gabriel Macsim este pierderea, prezentată într-o aură fantastică, uneori științifico-fantastică, cum este cazul în textul ales, primul din volum. Pierderea, desfășurată sub ochii cititorului, este a integrității mintale, chiar dacă personajul central are propria concepție asupra acestui fenomen („Oamenii nu-și pierd mințile. Nu pierd este cuvântul potrivit și nu așa se întâmplă. Cei mai mulți văd doar căderea în gol. Procesul însă e unul lent și insesizabil.”). Dezintegrarea, căderea în gol, este urmarea unei alte tragedii personale, care l-a despărțit de persoana iubită.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1192
Cartea vorbește, până la urmă, despre neliniștea memoriei, despre faptul că nu se pot păstra secrete dureroase, că acestea trebuie să iasă la lumină; e și motivul pentru care caietul verde nu a fost ars, pentru care fotografia lui Kostenko, supraveghetorul lagărului de exterminare, nu a fost distrusă. Toate aceste dovezi că un lucru atât de inimaginabil ca Treblinka a existat o împing pe naratoare în ancheta a ceea ce rămâne uman în lipsa de umanitate și o pot face, la extrem, să imagineze viață din cenușa dezagregărilor ei. Pentru că în epilog, înainte de poemele finale, pe o pagină avem discuția unei mame cu fiul său, în 2022, la 80 de ani după Treblinka. Bănuim că acel băiat, „născut pe pământ românesc”, e fiul ei, o femeie care a putut, în sfârșit, să imagineze viitorul, după avorturi provocate în trecut și după greața și deznădejdea de a fi o fiică de călău. Istoria nu se poate lega din nou decât după confruntarea cu neliniștea memoriei, cu respingerea sângelui, a cromozomilor, a apartenențelor. Libertatea e o „cădere în sus”, o restituire după ce inimaginabilul s-a produs.
Citeste mai multîn revista 22
Voci la distanță e un roman a cărui „inacțiune” e plasată în pandemie. Inacțiune pentru că în romanele Gabrielei Adameșteanu nu se petrece ceva la modul clasic, ci găsim fapte care s-au întâmplat deja, în trecutul mai mult sau mai puțin apropiat, fapte evocate în discursurile bogate și expresive, inclusiv la nivel lingvistic, ale personajelor. Fiecare personaj are perspectiva lui, de aici polifonia pentru care scriitoarea e deja celebră.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1192
Mai puțin decât dragostea este o pledoarie pentru memorie și o formă de a lupta împotriva uitării. De a recupera, cu mijloacele ficțiunii, secvențe relevante ale unui trecut recent. Nu poposind asupra evenimentelor majore, ci la firul ierbii, zăbovind asupra câtorva destine semnificative pentru drama individuală și colectivă trăită de români. Nu întâmplător, Bogdan Crețu se oprește asupra lucrurilor mărunte, asupra vieții private, din convingerea, indirect exprimată, că ele sunt, de fapt, indiciile care ne pot da o imagine autentică a vremurilor. (…) O narațiune vânoasă, rezistentă prin capacitatea de a te urmări și dincolo de lectură, prin adevărurile dureroase cărora le dă glas. Sunt, am convingerea, suficiente motive pentru a spune răspicat că, după două romane bune, Bogdan Crețu a scris un roman mare. Comparabil cu tot ce are mai bun proza noastră contemporană.
Citeste mai mult