Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe blog.libris.ro
Publicat în 1932, romanul a fost interzis în Irlanda imediat după apariție, pentru conținutul considerat blasfemator și obscen. Ulterior, a fost interzis sau contestat și în Australia și în mai multe state din SUA, pe parcursul secolului XX. Distopia lui Huxley imaginează o societate în care controlul total este mascat sub aparența fericirii și a progresului tehnologic. Este o critică lucidă a manipulării prin confort și conformism, o lectură esențială pentru oricine dorește să înțeleagă cum libertățile pot fi erodate fără zgomot, dar cu efecte durabile.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Epoca ’90 – westernul estic, resălbăticirea noastră – a avut o formă de schimbare atât de radicală pe atâtea paliere şi atât de repede că pare o nebunie că am rămas în viaţă. De asta spun că eu abia deschid un imens şantier după care vor veni mulţi alţii să povestească şi să scrie. Am trăit prea multe, prea intens şi prea repede. De aceea avem enorm de multe lucruri să ne amintim şi chiar multe de care nu vrem să ne amintim. Avem o tăcere intimă care ţine de ruşine şi traume. Suntem o generaţie foarte traumatizată, dar altfel decât voi. Ce vremuri trăim azi? E cel mai greu de răspuns pentru că suntem prea aproape, prea în interiorul evenimentelor. Iar pentru a înţelege e nevoie de distanţă, de detaşare. E prea aproape. E cel mai greu să înţelegi şi să explici ceea ce trăieşti acum. Mai sunt şi emoţiile directe etc. Dar vedem anumite trăsături, caracteristici. Eu caut mereu cuvinte-cheie, evenimente-cheie, stări specifice. Cert este că e o perioadă deprix, cu foarte puţine elemente ale epocii noastre precum speranța şi entuziasmul.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Una dintre mizele acestor două cărți – Sălbaticii copii dingo şi Generația canibală – e acest dialog al cunoașterii şi înțelegerii. Eu încerc să explic prin povești două epoci. Pentru cei mai tineri, pentru cei ce nu cunosc, dar şi pentru generația noastră cu scopul de a reflecta pentru că nici noi nu pricepem bine ce s-a întâmplat cu noi. Munca de explorare, cunoaştere şi înţelegere e o muncă constantă, care porneşte de la nevoia de a depăşi necunoaşterea şi are la bază interogaţia. E bine să ştim să punem întrebările corecte – să lucrăm metodic prin îndoială şi întrebare. Pentru mine această muncă de cunoaștere, de înțelegere şi dialog intergeneraţional este fundamentală.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Un roman-cult care continuă să-i atragă pe adolescenți din toate generațiile. Holden Caulfield, personajul principal, trăiește cu intensitate frământările adolescenței: confuzia, revolta, dorința de a înțelege lumea și de a rămâne autentic într-o societate care pare falsă. Ideală pentru adolescenții care simt nevoia să chestioneze lumea, autoritatea, ipocrizia și propria identitate. O lectură profundă, cu un ton unic și memorabil – care nu oferă răspunsuri, ci creează spațiu pentru reflecție.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Dan Sociu recomandă cartea ca pe o antologie de schițe, care ar trebui cumva să trimită la schițele lui I.L. Caragiale și a căror dimensiune descriptivă și naratologică se pliază pe societatea contemporană. Un criteriu care dă și tonul tematic de altfel, reușind să surprindă detalii de viață care, în mod paradoxal, prin acuratețea specificității cu care au fost redate, păstrează o universalitate autentică. Nu cred că există cititori români care să nu poată rezona cu ele. (…) Volumul de proză scurtă este o invitație delicată în lumea „filmelor românești” pe care le trăim cu toții, o carte ce oferă o viziune intimă și nemăgulitoare asupra unei realități comune, cu o doză sănătoasă de umor și de autoironie. Filme românești nu este doar o radiografie a unei perioade istorice sau a unei generații, ci și o lucrare care, prin simplitatea și autenticitatea ei, reușește să apese pe butoanele celor mai vechi și personale amintiri ale cititorilor.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Romanul Cărțile al lui Mihai Șteț ne introduce într-un univers distopic, în care fascinanta obsesie a oamenilor pentru literatură devine o povară greu de suportat și un mecanism al unei dictaturi implacabile. O frază pe care nu credeam că aș putea, în parte, să o pot crea, lectura nu ar putea să deschidă o cale spre instaurarea unei dictaturi, nu ar putea să fie pretext pentru lipsirea de libertate a oamenilor. Cu toate acestea, ca un fel de 451 Fahrenheit de Ray Bradbury, Mihai Șteț creionează această lume distopică, demonstrând că orice pretext bine manipulat poate să ducă la un asemenea deznodământ.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Publicat în 1982, romanul Copilul Domnului rămâne, în ciuda dimensiunilor reduse, una dintre cele mai emblematice lucrări ale lui Cormac McCarthy. Iscusitul prozator american reușește prin această proză tradusă în limba română la Editura Polirom să condenseze reperele care l-au făcut cunoscut: crearea unor personaje memorabile, mizând pe dimensiunea întunecată a umanității, explorarea unui univers alienant și deșertificat, apelând la reperele atemporale ale sudului rural din SUA, atingerea temelor legate de izolarea și rătăcirea existențială (în linia familiară a unor autori clasici precum Faulkner sau Dostoievski), într-o atmosferă la limita apocalipsei, în care salvarea nu poate să vină decât prin moarte.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Romanul este mai mult decât o simplă narațiune despre ororile comunismului; poate fi considerată o explorare profundă a problemei răului, a efectelor libertății pierdute și a capacității umane de a rezista în fața dezastrului moral și social. Cristian Englert reușește să construiască un roman care nu doar evocă trecutul, ci provoacă cititorul să reflecteze asupra mecanismelor prin care se perpetuează nedreptatea și asupra importanței libertății, atât ca valoare individuală, cât și colectivă. Romanul este, în esență, un testament al demnității umane în fața celor mai întunecate epoci ale istoriei.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Regăsim în această culegere de povestiri stilul sublim al romanelor lui Zafón. Poezie fară rime, narațiune captivantă, mister, tragedie, umor. Spiritul lui Miguel de Cervantes, care este personaj într-una dintre povestiri, pare a veghea asupra a tot ceea ce a scris autorul. Putem doar să ne imaginăm cum ar fi putut continua traseul său literar. Volumul acesta de povestiri ar fi fost probabil o interesantă anexă la finele tetralogiei, o ocazie de a pătrunde în atelierul de creație al lui Zafón, de a vedea unele dintre schițele impresionantului proiect narativ, de a cunoaște câteva personaje înainte de a capătă complet contur sau altele care nu au intrat până la urmă în cele patru volume de romane. Așa cum a decis soarta, el este o încheiere, un rămas bun, o ultima reverență a unui mare scriitor către cititorii săi.
Citeste mai multpe filmecartipasiuni.ro
În ciuda unor pagini răvășitoare despre abandon, dezamăgire și fragilitate, romanul este plin de pasaje cuceritoare. Dezvăluirile au ca fundal imagini poetice. Amintirile tulburătoare alternează cu pasajele descriptive ce surprind un sat pitoresc de pe malul Meditaranei, unde se află niște ruine antice, sau fotografiile în proză ce imortalizează culorile și luminile unui Istanbul surprins în toate anotimpurile. Romanul poate fi considerat și o declaraţie de dragoste pentru Istanbul. Sunt descrise cartiere faimoase, locuri boeme, vile elegante de pe ţărm. Acest Istanbul privit ca prin ochii unui pictor sau al unui fotograf ce nu-și mai găsește locul și care redescoperă pofta de viaţă după o externare ţi se va părea un loc atotcuprinzător. Își întinde dezinvolt arterele, cartietele boeme, străduţele și colinele pentru a primi o întreagă umanitate. Este un oraș care tânjește după fiinţele umane așa cum tânjește personajul feminin după apropieri îndelungate.
Citeste mai mult