Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe filmecartipasiuni.ro, 20 aprilie 2023
O viaţă în scrisori include corespondenţa lui Cehov dintre anii 1891-1904. Mulţi spun că scrisorile sale pot fi considerate la fel de captivante precum marile povestiri. În ele este cuprinsă o lume, o viziune despre viaţă, atât de necesară în aceste vremuri în care ne întrebăm ce se întâmplă cu Europa de Est.
Citeste mai multpe filmecartipasiuni.ro, 20 aprilie 2023
Vei călători din Bercelona până-n Istanbul, Paris și Amsterdam pe umele celor mai mari artizani din lumea dulciurilor. Acele dulciuri devenite emblematice poartă mai departe poveștile tumultuoase ale unor visători. Le vei descoperi citind și Dinastii dulci, noua carte scrisă de Aurora Liiceanu.
Citeste mai multpe contributors.ro, 14 aprilie 2023
Carnetele lui Camus sunt calea cititorului spre intimitatea scriitorului însuşi. În postumitate, mărturia lui Camus despre el însuşi şi despre dialectica ideilor sale îşi păstrează întreaga directeţe a autenticităţii. Stilul de precizie şi de poezie al lui Camus se iveşte în paginile de carnete. Posteritatea lui Camus este posteritatea modelată de interogaţii, de lecturi, de iubiri şi de drame. Carnetele sunt pânza de cuvinte pe care se desluşeşte silueta sa: Camus îşi îmbrăţişează existenţa, cu luciditate visătoare, fără emfază şi fără cabotinism, în răspăr cu certitudinile şi dogmele, solitar şi solidar, cu ochii spre soarele Mediteranei visate.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1154, 12 aprilie 2023
Două personalități puternice, care alcătuiesc un cuplu fragil. Schimbul lor epistolar, întins pe multe decenii și acoperind absolut toată paleta/gama de sentimente, devine radiografia unei vieți trăite în comun. Intensitatea iubirii lor e dublată de o similară bucurie de a trăi. Și de a scrie. Găsim argumente și explicații prin toată corespondența. Epistole ale unor oameni care sunt aproape și când sunt departe, din varii motive, unul de celălalt. Sunt împreună și când nu sunt. Un copil, scrisul și alcoolul consumat pe cont propriu sau laolaltă cu prietenii alcătuiesc un tot unitar al vieții lui. A ei. A lor. Chiar dacă trăite, pe lungi perioade, separat, din pricini nu prea vesele. Nu intrăm în amănunte, toate sunt prezentate în carte de către cei doi emitenți, dar și de către niște editori eminenți. Bravo lor, prin anii și kilometrii care ne despart atât de Paris, de Riviera franceză, cât și de biblioteca de la Princeton. Unde sunt depozitate o sumedenie de ilustrații ce dau o altă imagine unei povești de mare emoție și sensibilitate.
Citeste mai multîn Formula AS, nr. 1562
În cel de-al șaselea roman al său, scris în timpul pandemiei, Gabriela Adameșteanu rămâne consecventă formulei realiste, balzaciene, cu atenția îndreptată spre variate straturi ale societății românești reprezentate prin destine individuale marcate de istoria secolului 20 și a începutului de secol 21. În Voci la distanță, realitatea e preponderent chiar cea din timpul scrierii romanului, cu amănunte și controverse specifice, unele preluate direct din mass media anilor 2020-2022, binecunoscute nouă, dar care pot părea exotice unui cititor străin. (…) Sunt multe povești de viață din comunismul românesc și de după, astfel încât cititorul tânăr și cel din viitor pot afla câte ceva din pătimirile înaintașilor, iar cel vârstnic se va recunoaște în lumea acestui roman.
Citeste mai multpe radiohit.ro, 4 aprilie 2023
E o poveste despre singurătate, despre un marginal, e un caz, să spunem așa, pe care l-am dus la extrem, dar Samson, în singurătatea aceasta a lui, încearcă să înțeleagă lumea, să o descopere, încearcă să îi dea sens și, până la urmă, asta m-a interesat ca prozator, să încerc să văd prin ochii lui Samson realitatea și, odată cu el, să încerc să-i creez un sens, să dăm sens tuturor lucrurilor care se întâmplau și pe care le luam ca atare, nu le consideram nici greșite, nici bune, era despre felul în care lucrurile se întâmplau. Acum, retrospectiv, cred că lucrurile trebuie să capete un sens, iar Samson, pe parcurs, asta încearcă să facă. Până la urmă, și titlul cărții este legat de asta pentru că această încercare de a face în așa fel încât să nu se aleagă praful de toate este, de fapt, o încercare de a da sens lumii și de a căuta o soluție pentru a face ca într-o mare de corupție, de rău, de violență, să existe o mică speranță.
Citeste mai multpe literomania.ro, nr. 284, 4 aprilie 2023
Cititorul este purtat, de la un capitol la altul, prin diverse spații culturale, cu diverse apucături sau năravuri, cu accent, însă, trebuie spus, pe spațiul românesc. Tematica este, cum spuneam, variată și tentantă – de la garderoba boierului și intelectualului român de secol XIX, până la dezbaterile legate de etnogeneza și istoria găgăuzilor sau disputele teologice din Europa medievală, care puneau față în față cele trei religii – iudaică, creștină și musulmană. Capitolele pot fi citite, așadar, separat fără a se pierde ceva din savoarea cărții. (…) „Bunele moravuri” au coexistat, iată, de-a lungul istoriei omenirii cu „moravurile ușoare” și cu „năravurile” mai mult sau mai puțin periculoase, iar confruntările dintre ele au dat naștere unor momente unice, antologice, precum cele surprinse de Andrei Oișteanu în cartea sa din 2021 – carte pe care o recomand atât celor care îl cunosc pe autor din volumele sale anterioare, cât și celor care, din varii motive, nu l-au descoperit încă pe Andrei Oișteanu.
Citeste mai multpe agentiadecarte.ro, 3 aprilie 2023
Noua construcție romanescă a Gabrielei Adameșteanu – Voci la distanță, apărută, în 2022, la Polirom, e o excelentă și seducătoare polifonie stilistică despre singurătate, exilul interior și despre fețele pierzătoare ori câștigătoare ale exilaților din geografia politică a Estului. (…) Gabriela Adameșteanu ne oferă în Voci la distanță un roman cu certe delicii de lectură în care ne putem (re)întâlni cu propriile noastre voci și distanțări interioare!
Citeste mai multîn revista Ateneu, nr. 643, martie 2023
Articulat din fragmente relevante pentru înțelegerea unor destine exemplare prin chiar felul cum au supraviețuit comunismului crunt din anii ’80 sau cum s-au adaptat noilor realități postdecembriste, Voci la distanță nu este o cronică de familie, ci o cronică de familii. Un roman de o măreție liniștită, care reușește să recompună, din frânturi, imaginea coerentă a unei epoci întunecate.
Citeste mai multîn România literară, nr. 16/2023
O ediție savantă cu merite în cunoașterea mai adecvată a operei lui Photios al Constantinopolelui și a uneia dintre scrierile mai puțin frecventate ale acestuia poate interesa și un public mai larg, dornic să înțeleagă vechea cultură a părții noastre de Europă și să verifice, prin parcurgere nemijlocită, cât din vechile pagini mai vorbesc minții și sufletului omului de astăzi. De ar mai fi avut timp, n-ar fi fost de mirare ca Nicolae Iorga să fi inclus culegerea printre „cărțile reprezentative” din viața omenirii.
Citeste mai mult