în revista Apostrof, nr. 7 (398)/2023
Prozatorul redă aici o lume a contrariilor, a extremelor şi halucinaţiilor, într-o scriitură densă, energică şi fascinantă totodată, prin care proiecţiile onirice în care se oglindeşte conştiinţa protagonistului par o expresie contrasă a umanului situat la mijloc de rău şi bine, de sens şi nonsens, de speranţă şi ratare, într-o epocă ambiguă în care comunismul şi tranziţia spre capitalism rezumă decorul unei lumi deconcertante. Nu se poate nega subtonul etic, purificator al textului, cum nu se poate ignora infuzia de înţeles metafizic, în măsura în care scriitorul desenează, în fond, condiţia omului dintotdeauna, pândită de disoluţie, angoasă, anomie. (…) Romanul lui Bogdan-Alexandru Stănescu e cronica unui destin predestinat ratării şi a unei istorii violente, transcrise prin dinamica unei scriituri rafinate şi robuste în acelaşi timp, aluvionare şi livreşti, tensionate şi tandru evocatoare.
Citeste mai multîn revista Apostrof, nr. 7 (398)/2023
Autorul nu recurge însă la o simplă enumerare de cifre, date, statistici, ci încearcă să dea interpretările cele mai adecvate şi să emită ipoteze legate de situaţia arhivelor şi a registrelor cu arestaţi/deţinuţi, ajungând la concluzia că, în mai multe cazuri, aceste sus-amintite registre sunt incomplete, fiind în mod deliberat risipite, făcute pierdute. Ni se par importante consideraţiile autorului privitoare la instituirea terorii de la nivel statal, fenomen care nu a fost o creaţie a puterii comuniste prosovietice de după martie 1945, ci s-a conturat încă din perioada interbelică.
Citeste mai multpe catavencii.ro, 28 iulie 2023
Troyat își taxează fără milă personajul, căruia îi răscolește prin toate cotloanele sufletului, dar e vrăjit de romanele sale. În ele descoperă tânărul biograf infinitele complicații lăuntrice ale autorului și metamorfozele geniale ale experiențelor lui de viață în existența personajelor pe care le inventează. În călătoria lui pe urmele lui Dostoievski, Troyat pare să-și fi limpezit și propria sa traiectorie în viață. Avea să rămână legat de Rusia, dar nu de Măicuța în care Dostoievski își proiecta ambițiile de tinerețe și habotnicia de la maturitate, ci de o Rusie a trăirilor nemăsurate, care își devorează fiii, atât din ură, cât și din prea multă iubire.
Citeste mai multîn România literară, nr. 31/2023
Să nu ne ferim de cuvinte: cartea Despre doliu este o bijuterie de proză literară. Mircea Mihăieș mânuiește stilurile criticii literare cu o dexteritate expresivă de virtuoz. Le cunoaște bine sintaxa culturală și, prin paleta literară imensă de care dispune, le stăpânește perfect semantica. Rezultatul este o mare proză critică, de o expresivitate a ideii literare și a disocierii critice care face din lectura cărții o experiență estetică excepțională. Bucuriile materiei literare și surprizele inteligenței oferite la tot pasul de textul lui Mircea Mihăieș sunt topite, în participarea cititorului la text, într-o plăcere a lecturii fără egal.
Citeste mai multîn România literară, nr. 31/2023
Ca și în excepționala trilogie critică dedicată vieții și operei lui James Joyce, în cartea Despre doliu. Un an din viața lui Leon W. autorul execută un veritabil tur de forță hermeneutic. Mircea Mihăieș ni se relevă și cu acest prilej același hermeneut de înaltă clasă, același neobosit vânător de sensuri neașteptate ascunse în cărți crude.
Citeste mai multîn România literară, nr. 31/2023
Despre doliu. Un an din viața lui Leon W. (Ediția a II-a, Polirom, 2023) este una dintre cărțile tulburătoare și, aș îndrăzni să spun, în mod discret personale ale lui Mircea Mihăieș, chiar dacă pornește de la o experiență extrem de nuanțată a doliului consemnată în Kaddish, jurnalul de doliu al lui Leon Wieseltier, un reputat critic american și editor literar al ziarului The New Republic. (...) Aș spune că subtilitatea demersului lui Mircea Mihăieș ține de o altă tensiune, de intrarea doliului cu tot cu afecte într-o zonă a reflecției celui care-l traversează, o reflecție care ia în considerație și alte teme ca și cum asemeni unui drog doliul, suferința s-ar difuza în toate celulele firii, în toate gândurile, în tot ceea ce ești modificând discret perspectiva asupra lumii, sensul ei.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1168, 27 iulie 2023
Cu Sylvain Tesson, care semnează volumul Leopardul zăpezilor (Editura Polirom, 2020, traducere din limba franceză de Nicolae Constantinescu), mergem la sigur. De ce? Pentru că tot ce povestește, cu sare și piper, emoție și sensibilitate, despre aventura de a întâlni un leopard al zăpezilor prin îndepărtatul Tibet este fascinant. Fabulos. Atenție! O expediție alcătuită din doar câțiva amici ne duce undeva, la capătul lumii, unde fiecare este cu rucsacul în spate, plin de tot ce este nevoie, când nu este acces la comenzi on line și livrări la domiciliu, și bântuie printr-o zonă de mare altitudine. Tibetul. Acoperișul lumii. De la trei mii cinci sute în sus. Aer rarefiat. Munți, cer, zăpezi veșnice, oameni puțini.
Citeste mai multîn Jurnalul nr, 1446, 26 iulie 2023
David Wengrow ne provoacă să renunţăm la ideile preconcepute și să încercăm să înțelegem ce societăţi încercau să creeze de fapt strămoşii noștri. Personaj în răspăr cu istoriografia tradiţională, Wengrow porneşte de la preistorie pentru a demonta numeroase mituri încă prezente în manuale, precum egalitarismul aşa-zisei „comune primitive” ori mitul rousseauist al „nobilului sălbatic”, încercând totodată să răspundă marilor întrebări ale istoriei omenirii în lumina numeroaselor dovezi arheologice descoperite recent.
Citeste mai multîn Jurnalul nr, 1446, 26 iulie 2023
Autoritățile lui Aristotel sunt un florilegiu filosofic de largă răspândire în universitățile europene ale Evului Mediu. El a funcționat pentru medievali ca un filtru de cunoaștere a operei aristotelice și, mai larg, a gândirii antice. Uneori iluminând și clarificând, alteori umbrind și resemnificând sursele din care s-a inspirat, acest florilegiu este azi un instrument fundamental de studiu al evoluției gândirii medievale. Dar nu ar fi deloc surprinzător ca el, prin traducere, să își reia și propria funcție originară, de studiu și citare a Filosofului.
Citeste mai multîn Jurnalul nr, 1446, 26 iulie 2023
Cu aceste povestiri, în care personaje sunt oameni și animale, cupluri deznădăjduite în vremuri teribile, prieteni care se văd rar și vorbesc limbi diferite, copii și părinți, teckeli blânzi și cămile pierdute de la circ, dar și dragostea și disperarea, dulceața și amărăciunea insuportabilei ușurătăți a zilelor noastre, se naște o carte care vorbește despre neajunsul de-a trebui să trăiești atunci când simți că nu se mai poate trăi. Și, deloc paradoxal, despre frumusețea explozivă, copleșitoare a lumii, atunci când e ea mai chinuită și suferința ei e mai mare.
Citeste mai mult