Susan Abulhawa pune în centrul romanului său, dincolo de cadrul politic și teatrul de război, și o poveste de iubire, singura adevărată trăită de Nahr și singura care va conta. Prizonieră în Cub, Nahr trăiește în conformitate cu unicul adevăr, cu propriile valori și cu convingerea că nu se poate abandona pe sine în ciuda unei lumi din care pare să se fi evaporat iubirea pentru aproape. (…) Ceea ce îi reușește, fără îndoială, e să tragă un nou semnal de alarmă cu privire la faptul că, în prezent, tragediile nu au o formă fictivă, chipurile nu sunt digitale, oamenii nu sunt doar nume dintr-o listă. Nahr e un personaj care amintește întrucâtva de Leila lui Elif Shafak din 10 minute și 38 de secunde în lumea asta stranie, amândouă fiind femei care nu mai pot fi salvate, nu mai au parte de libertate sau își pierd viața, însă nu pierd lupta cu adevărul, ci rămân în memorie ca personaje imposibil de uitat. Romanul lui Susan Abulhawa salvează, așa cum face și Elif Shafak, o fărâmă de viitor.
