Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în revista Familia
Desprinsă, parcă, dintr-o piesă de teatru pusă în scenă de Ada Milea, comică și gravă în același timp, Stela „Enache”, așa cum îi place să i se spună, după numele cântăreței de succes din anii 1980, e o forță. (…) „O poți admira sau o poți detesta”, după cum afirmă Victor Cobuz pe coperta a patra a cărții, însă, cu siguranță, „nu o vei uita”. Nu o vom uita pe Stela pentru că gesturile, corpul, felul ei de a fi în lume sunt și ale noastre, ne aparțin și ne vorbesc în același timp. Apoi, nu o vom uita și pentru că ea este eroina unui roman care ni se oferă atât ca formă de divertisment, cât și ca act de cunoaștere. Stela ne ține în priză, ne face să zâmbim complice și ne familiarizează cu firescul unor gesturi cotidiene pe care romanul le desprinde din carcasa automatismelor, privindu-le cu o curiozitate caldă.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 840
Toate povestirile din volum au plecat de la anumite situații, imagini reale sau replici pe care le-am auzit întâmplător în diverse discuții și care mi-au atras atenția. Textul Spre lumină, de exemplu, a plecat de la imaginea cerului de deasupra Rotterdamului, luminat noaptea de niște sere de legume aflate undeva la marginea orașului, după cum mi s-a explicat acum câțiva ani când l-am vizitat. (…) Proza Vezi mâinile mele a avut ca punct de plecare o știre legată de încercarea BOR de a schimba perioada de deshumare de la 7 la 10 ani, motivația stând în efectele consumului tot mai mare de E-uri care împiedică descompunerea cadavrelor. Însă fiecare dintre aceste proze are ascunsă în spate cel puțin încă o poveste care face trimiteri spre cu totul alte zone. Situațiile, imaginile sau replicile despre care vorbeam mai devreme sunt doar niște pretexte pentru a ajunge, de fapt, la adevărata poveste.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 840
Într-un stil sobru, neiertător, Christine Angot a urmărit în acest roman incestul ca izgonire din propria viață, ca distrugerea a relațiilor familiale, a gândirii și a limbajului, lăsându-l pe cititor să coboare într-o lume interioară infernală, în care se amestecă nesiguranța, barierele mentale, speranța, negarea, supravegherea continuă a oricărei mișcări, teama de ce va urma, incertitudinea interpretărilor, minciuna, denaturarea adevărului, prefăcătoria ca atitudine generală, ca automatism, nevoia de a se convinge pe ea însăși, nevoia de coerență și de perspectivă, argumentele forțate, relativizarea gravității, complacerea în logica agresorului, îndurarea imaginilor, tăcerea, căutarea cuvintelor, înăbușirea angoasei și a senzației unei vieți ratate, acceptarea neputinței, rușinea, alungarea gândului de a se sinucide, resemnarea, oboseala, tristețea, insomnia, problemele cu mâncarea și obsesia propriului corp, adevărul ca necesitate fizică și psihică, dar și speranța în ciuda tuturor nedreptăților.
Citeste mai multpe omiedesemne.ro
Întâlnim, în acest roman alert, întreaga recuzită a alienării de azi: lipsa emaptiei umane, metastazele însingurării și ale înstrăinării de ceilalți, din ce în ce mai accelerate, prezența unui sedentarism domestic, generat de izolarea în fața computerului, al cărui ecran animat de ședințe sau meeting-uri oficiale substituie atât relațiile fizice, cât și pasiunile sau idealurile. O lume care pendulează amețitor între procedură și angoasă, între disipare umană și debusolare permanentă.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Un volum masiv în sensul bun al cuvântului, excelent scris, care curge natural și verosimil. Simona Antonescu a spart media numărului de pagini scrise de scriitorii români contemporani și a făcut-o magistral.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Stela pare un roman simplu (dar nimic nu e simplu într-o lume așa de complicată), este un volum care te pune pe gânduri, care-ți lansează foarte multe întrebări, care ne dezvăluie că în fiecare om există gânduri, visuri neîmplinite și speranțe deșarte, cu o cale lungă și întortocheată până la a-și descoperi propria identitate.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Chiar cu scăderea de turație din a doua parte a volumului, în care pare că ițele poveștii se mai diluează, Tarot este o carte pasionantă, scrisă cu zvâc și cu multă sinceritate.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Evoluţia unor iubiri, (de)formarea unor familii și istoria unei ţǎri de-a lungul mai multor decenii sunt reflectate de Bogdan Creţu într-un roman cu mai multe focoase. E realist și totodatǎ emoţional, frust și totodatǎ referenţial. E tulburǎtor (și) prin ritmul narativ, care omogenizeazǎ și coaguleazǎ fluidele epice într-o poveste aptǎ sǎ perforeze ca un acid învelișurile, sǎ preschimbe trauma în memorie și sǎ redescopere sensul într-o lume fǎrǎ busolǎ.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1196
Romanul e bine și de multe ori foarte bine scris: alert, ritmat, cu dialoguri bune, cu tușe precise. E o lectură mai mult decât agreabilă. O intrigă și ea interesantă, proiectată pe un fundal care devine mai important și acaparează atenția. Dar mie prima parte a cărții mi se pare că indică un potențial aparte al autoarei pentru astfel de intrigi intimiste. Dacă pentru Iris a existat o ieșire fericită, o salvare, pentru Angela capătul a fost cel mai rău cu putință: pe de o parte, descoperirea unei lumi noi, fascinante, pe de alta, sinuciderea. (…) Literatura este mai eficientă decât orice discurs tranșant; ne poate ajuta să renunțăm la clișee. Și ne mai poate învăța, emoționându-ne, să fim empatici.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1196
Cartea e bine scrisă, cu o frază sincopată, nervoasă, bine adaptată situațiilor epice. Personajele sunt vii, scenele tensionate. Romanul are ceva cinematografic și poate șoca prin anumite scene crude ori prin intransigența și luciditatea unora dintre verdicte.
Citeste mai mult