Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Observator cultural, nr. 1212
Umbra exilată este o carte a senectuții, conținând unele elemente autobiografice, cumulând obsesiile și experiența unei vieți accidentate, intersectând imaginarul. Și, nu în ultimul rând, am fost întotdeauna interesat să experimentez cu structuri și cuvinte în care regăseam satisfacția trecătoare a libertății de expresie. Astfel, cercul s-a închis și formula roman-colaj mi s-a părut cea mai potrivită.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1212
Foarte scurt, cu o scriitură minimalistă și cu o construcție narativă nu foarte complexă, în care întâmplări incitante, care ar trebui să te țină aproape de carte, se înlănțuie una după cealaltă, atingând subiecte importante ale zilei, recognoscibile unui număr mare de cititori, Respiră! pare că încearcă să-l câștige pe acest cititor care are mai puțină răbdare și atenție, care-și dorește să obțină mult mai rapid acces la informație.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Rudin a fost citit de contemporani, şi nu numai, ca un roman cu cheie. Profilul personajului, Rudin, evocă ceva din natura tumultuoasă şi luciferică a lui Mihail Bakunin: deja Bakunin este o legendă a radicalismului rus, aflat în lunga sa detenţie ce precedă evadarea sa spectaculoasă din Rusia. Dar Rudin este mai mult decât o oglindire mecanică a unor evenimente. La fel ca şi Dostoievski în Demonii, Turgheniev construieşte un univers ficţional în care realitatea documentabilă este supusă unui tratament subtil şi prismatic. Roman al condiţiei ruse, Rudin este un roman al intelighenţiei şi al ratării.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 855
În romanul Jos, în vale, Valsesia și oamenii săi sunt complet învăluiți într-o tensiune amară, dureroasă, iar Paolo Cognetti coboară în această pâlnie întunecată și ne spune, cu o scriitură clară, simplificată, adesea brutală și aspră precum locurile, o poveste nu doar despre frumusețea amenințată a naturii sălbatice, ci mai ales una despre lupta pentru supraviețuire, despre fragilitățile unor oameni rătăciți, ce par să nu mai ajungă în partea însorită a vieții.
Citeste mai multpe carturesti.ro, 13 iunie 2023
La soarele neîmblânzit te poartă într-un colț de lume fascinant, sub un cer paradisiac, pe ţărmul negru scăldat de apele turcoaz ale Pacificului – insula Hiva Oa care i-a cucerit pe pictorul francez Paul Gaugain și pe cântărețul belgian Jacques Brel. Paradisul tropical este decorul ideal pentru o poveste plină de mistere, secrete, manipulări și crime.
Citeste mai multpe nesemnate.ro
Tudor Ganea reușește însă să amestece câteva din elementele (aparent?) identificabile ale existenței sale, stări și situații marcante, în vârtejul altor destine, ale prietenilor săi din tinerețe cărora le-a alterat biografia. Și face acest lucru cu suficientă dezinvoltură și meșteșug ca să citim ultimele zeci de pagini pe nerăsuflate, nerăbdători să vedem cum se vor aduna firele narative în dezvăluirea care ar trebui să-l împace pe Tomiță cu trecutul său. Acesta mi se pare unul din pariurile câștigate ale cărții. Referințele autoficționale au fost eficient sublimate în blenderul ficțiunii. Există în carte trimiteri la teme puternice: rușinea, lașitatea, violența, derizoriul, lipsa de empatie, spectrul morții, pe care personajul principal le descifrează la început perplex, apoi aplicat – citește ce i se întâmplă –, ca parte a unui proces superior de maturizare în fața „timpului ireversibil, care polizează și dizolvă și lustruiește.”
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 854
Bogdan Crețu a scris o carte al cărei subiect e dificil, sensibil și, bineînțeles, riscant. Relația omului cu puterea și, implicit, cu „vremile” în care trăiește e o supratemă ce cunoaște numeroase reprezentări în literaturile lumii, mai ales în cele ale estului european. Autorul reușește să pună toate aceste realități complicate în relație cu destinul individual, cu viața intimă a oamenilor din două epoci politico-sociale distincte.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 854
Silex s-a format în mine de-a lungul mai multor ani, așa cum un mineral se formează în scoarța terestră. Silexul în sine, cremenea, este o rocă sedimentară, așa cum aceasta este o carte sedimentară, dar și vulcanică și, categoric, metamorfică. (…) Silex este doar o piesă într-un mecanism pe care probabil nu voi reuși să-l asamblez până la sfârșitul vieții. Marginile sale zimțate se îmbină cu cele ale cărților anterioare, la care, de altfel, face trimitere. Nu știu dacă a schimbat ceva cu adevărat, poate doar m-a adus mai aproape de mine.
Citeste mai multîn Revista Apostrof
„Cu al treilea capitol, Necorespunzător, se încheie un cerc, autoarea dovedind deosebita mobilitate a unui prozator care schimbă modalitatea romanescă, ceea ce nu înseamnă că ocoleşte gravitatea unei condiţii, de un dramatism ce pulsează deosebit de puternic dincolo de aspectele ei uşor perceptibile. Prin Linia Kármán, Andreea Răsuceanu îşi consolidează, în ultimă instanţă, locul important, ocupat deja, în prima linie a prozatorilor actuali”.
Citeste mai multpe dilema.ro
Vreau să aud numai de bine amplifică parcă mai mult decât oriunde în altă parte anvergura tipologiilor memorabile și misterul unor evenimente care năvălesc subit dintr-un trecut cu maximă intensitate existențială. În noul roman, eroul lui Tudor Ganea redeschide printr-o confesiune ironic-amară toposuri familiare și le ordonează într-un mozaic de scene disparate cronologic, reînnodate simptomatic în bucle epice care nu-și arată de la început coerențele. (…) Dens în fapte, caractere și dialoguri, captivant în dozajul fin al rupturilor și al surprizelor narative, când pur epic, când analitic și colocvial, noul roman al lui Tudor Ganea îl reînscrie cu succes între prozatorii de cursă lungă ai literaturii române contemporane.
Citeste mai mult