Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Suplimentul de cultură, nr. 864
Fiica Estului este impresionantă nu numai prin cantitate de document istoric pe care o procesează cu onestitate și respect față de adevăr și de victime, dar și prin responsabilitate etică. Este, totodată, o meditație despre sursa ideilor naționaliste, despre felul în care istoria e scrisă, rescrisă și instrumentalizată de lideri politici avizi de grandoare și despre cum, de cele mai multe ori, o criză economică e tratată, de aceiași lideri, prin recursul la un alt război care să hrănească orgoliile patriotice. Toate aceste idei sunt puse în mișcare prin felul în care ele afectează direct viețile personajelor, prin dilemele acestora, conflictele interioare și dramele pe care le trăiesc sau la care sunt martori. Este o probă de virtuozitate narativă de excepție, însă trebuie spus că, oricât de captivantă e cartea, lectura ei nu e deloc una facilă. Nici nu ar putea fi, pentru că ești imersat, ca cititor, într-un coșmar naturalizat.
Citeste mai multbookblog.ro
Inamicul de Erich Maria Remarque este o mărturie profundă a absurdității și ororii războiului. Prin poveștile sale sumbre, dar pline de umanitate, Remarque reușește să aducă la lumină consecințele devastatoare ale violenței și să ne amintească de prețul pe care îl plătește fiecare individ în fața unui conflict de proporții. În paginile sale, războiul nu este eroic, ci un dezastru tăcut care dezumanizează și distruge tot ce atinge.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1228
În comparație cu romanele sale anterioare, în Acasă, departe Romila reușește să-și desăvârșească scriitura într-o formă autoficțională armonioasă și elegant stratificată narativ. Construit sub forma unui triptic, romanul relatează trei povești ale lui Adrian Romila, în trei timpuri diferite. Ulterior, în epilog, aflăm că poveștile ofițerului și-ale sclavului (H)Adrian Romila sunt narațiuni scrise de profesorul Adrian Romila, universitarul exilat în portul Constanței. Utilizând dihotomia stabilită de Florina Pîrjol cu privire la categoriile autorilor de autoficțiune (extrovertiți și introvertiți), am putea afirma că Acasă, departe este o autoficțiune introvertită.
Citeste mai multîn Cațavencii
În povestirile lui Cehov există însă un subtext, o adâncime modernistă a nespusului care face din cititor al doilea autor al textului. Sub aparența schiței umoristice descoperi drama, uneori tragedia, pe care Cehov le sugerează printre rânduri. J.D. Salinger, care face undeva o listă cu scriitorii pe care-i iubește, ar fi trebuit să-l pună pe primul loc pe Cehov, de la care a învățat lecția tăcerii care spune multe.
Citeste mai multpe Matca literară
Chiorpangiu se înscrie în linia cărților care recuperează la nivel biografic trista (și pentru totdeauna nelămurita) noastră tranziție, dar pornind dinspre perioada comunistă și descriind aproape exact arcul maturizării personajului-narator.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 873
MPO: Care este lecția principală pe care ar trebui să o extragem din Inconfortabil. Capcanele sincerității în cuplu? Ce iau cu ei mai departe cititorii timpului modern pentru a folosi în propriile relații? AL: Probabil importanța cunoașterii reciproce, combinată cu realitatea schimbării în timp a personalității oricărei persoane. Este ridicol oarecum să comparăm relațiile/ iubirile pentru că o persoană nu rămâne o entitate constantă. Ne schimbăm mereu chiar dacă credem că suntem aceiași. Fantasma dorinței de stabilitate este longevivă și complică mult peisajul relațional prezent. Misterele viitorului unei relații, raportul între iluzie și realitate, distanța între dorință și împlinirea ei, atracția tânjitoare de altceva care să alunge rutina timpului, în mod paradoxal, se lovește permanent de subtilitățile și hățișul minții noastre.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 873
Refăcând o lume dispărută, cu promisiunile, excesele, erorile, splendorile și ororile implicite și explicite, Cioburile livrează o narațiune cinematografică, capabilă să hipnotizeze, să șocheze și, implicit, să smulgă reacții contradictorii, asta pentru că frecvența pe care o propune e linia fină dintre fascinație și oroare. Nu e de mirare că Stephen King apare printre autorii citiți de adolescentul Bret, nimic nu e nesemnificativ, de fapt, în acest joc de oglinzi cu nenumărate blindaje.
Citeste mai multpe cartifilmepasiuni.ro
Fanii scriitoarei Donatella Di Pietrantonio așteptau nerăbdători noul său roman, Vârsta fragilă. Romanul a câștigat Premiul Strega și continuă seria celor despre legăturile dintre mame și fiice, început cu L’Arminuta, datorită căreia Donatella Di Pietrantonio a devenit cunoscută la nivel internaţional. Vârsta fragilă este un roman în care prezentul unor personaje este invadat de amintirile despre o crimă înfăptuită cu zeci de ani în urmă. Crima avusese loc în regiunea Abruzzo, chiar pe terenul deţinut de familia personajului principal, Lucia. Cea mai bună prietenă a Luciei este încă bântuită de amintirile despre seara în care a văzut crima.
Citeste mai multpe cartifilmepasiuni.ro
Vârsta fragilă este un roman multistratificat. Fără analize pretenţioase, Donatella Di Pietrantonio abordează teme complicate. Fiecare cititor îi va recepta romanul în cheia propriei experienţe de viaţă. Unii cititori vor fi interesaţi de relaţia dintre mamă și fiică. Alţii vor pune sub lupă relaţia dintre devenirea personală, teama de ratare și legătura simbolică avută cu locul natal, ce nu îi oferea prea multe posibilităţi unei tinere dornice de a studia. De asemenea, vor fi puși pe gânduri și cei ce vor detecta interesul scriitoarei pentru mecanismele psihologice de apărare ale unei comunităţi legate de locul unde s-au petrecut niște fapte înspăimântătoare, ce atrag rușinea asupra tuturor locuitorilor.
Citeste mai multîn Dilema
Radu Aldulescu își continuă în noul roman epopeea satirică a lumii românești ante- și post-decembriste, dar de data aceasta mută accentele dinspre recuperarea unui tip de marginalitate socială, cu toate ramificațiile ei patologice și picarești, înspre o parabolă puternic îngroșată etico-politic. Intențiile de a proiecta din nou un basorelief întunecat cu profunde implicații morale, întins dincoace și dincolo de ofertanta cezură istorică din 1989, se vede inclusiv din sintaxa și lungimea puțin deranjantă a titlului, preluând în parte retorica desuetă a unui cântec arhicunoscut: Vertijuri, goluri de memorie. Acolo este țara mea.
Citeste mai mult