Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Suplimentul de cultură, nr. 871
De fiecare dată când scriu un roman, îmi fixez o provocare. Și, pentru că obsesiile mele sunt aceleași mereu, mă provoc pe mine însămi să tratez aceste idei în mod diferit. Poate pentru că vreau să ascund faptul că vorbesc întotdeauna despre aceleași lucruri, dar mi se părea amuzant să îi combin pe Wittgenstein cu Sandra, în aceeași carte, mai ales că nu au nimic de-a face unul cu celălalt. El era ultimul filosof pur din istorie, ea o actriță de filme la limita cu pornografia, așa că a fost provocator să-i pun în aceeași poveste. Dar ceea ce îi unește e condiția umană.
Citeste mai multîn revista Ramuri, nr. 10/2024
Despre Israel şi Palestina – acesta este subtitlul celei mai recente cărţi în limba română semnate de marele scriitor israelian (răsfăţat pe bună dreptate de Polirom, aici unde are traduse numeroase titluri) David Grossman. Inima gânditoare e titlul ei – o carte cu 11 texte ardente despre ce este acum în Israel şi în Orientul Mijlociu…
Citeste mai multîn revista POLIS, nr. 4 (46)
Volumul integrează perspective din diverse domenii ale științelor medicale și sociale, pentru a oferi o înțelegere holistică a biopoliticii românești moderne. Rezultatul este o contribuție esențială nu numai la istoria eugeniei în România, ci și la modul în care schimbările socio-politice și proiectele științifice și intelectuale au dus la evenimente tragice în încercarea de a construi o națiune puternică și sănătoasă, încercare care a rămas întipărită în definiția identităţii noastre naţionale. Cartea oferă o relatare bine documentată a dezvoltării și ramificațiilor eugeniei și rasismului într-un spațiu non-occidental.
Citeste mai multîn revista POLIS, nr. 4 (46)
Este necesar, cred eu, ca cei care studiază dezbaterea despre specificul național din România modernă să se preocupe de curentele de gândire rasială și eugenice produse în secolul XX. Putem înlătura obsesia românului perfect doar printr-o asumare a trecutului nostru, o asumare oficială din partea instituțiilor statului român a responsabilității pentru tragediile umane care au avut loc în numele unei utopii rasiste și eugenice despre națiune. Diversificarea dezbaterii istoriografice din România este absolut necesară. Cercetarea mea şi această carte recentă dovedește că e nevoie să scriem istoria altfel decât s-a făcut până acum, nu doar din punctul de vedere al temelor alese și al interpretării, cât și al implicării civice a istoricilor. Ei trebuie să se implice în dezbateri publice despre memoria sclaviei, a antisemitismului, rasismului și, desigur, a eugeniei.
Citeste mai multîn Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare, nr. 11
Unul dintre romanele multipremiate ale acestui an este Acasă, departe, semnat de scriitorul și criticul literar Adrian G. Romila. Se cuvine spus, încă de la început, că romanul îmbină simfonic mai multe partituri narative. Vremuri și destine, călătorii îndepărtate și reveniri acasă, mistere și aventuri, reprezintă tot atâtea avataruri ale unei ficțiuni care poartă corabia întâmplărilor pe ape capricioase, când aproape, când tot mai departe de țărm.
Citeste mai multApostrof, nr. 11
Interviurile Ilenei Mălăncioiu sunt marcate de reflexivitate, de o tentă lirică şi de profunzimea meditaţiei asupra creaţiei, asupra istoriei, asupra lumii şi asupra divinului: „Gândul că până la urmă am ajuns acolo unde trebuia şi că am reuşit să rămân eu însămi (…) îmi dă liniştea necesară pentru a mă putea bucura atât pentru că m-a ajutat Dumnezeu să fac, cât şi pentru că m-a ajutat să nu fac”. Prin aceste interviuri regăsim un alt chip, esenţial şi acesta, al poetei, al cărei sine răzbate din întâlnirea gândului şi a limbajului, din confesiuni şi reverberaţii anamnetice, într-un itinerariu sinuos al eului spre sine şi spre ceilalţi. Ni se impune în aceste interviuri, limpede şi pregnantă, imaginea uneia dintre cele mai însemnate personalităţi ale literaturii române postbelice.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 11
Scriitor în comunism (niște amintiri) oferă o alternativă legitimă la nostalgia care continuă să facă victime chiar și în rândul celor ce nu au experimentat pe propria piele existența sub un regim totalitar. Dincolo de stratul (auto)ironic și de „bârfele” savuroase ale cercurilor literare, Ștefan Agopian îndeamnă în primul rând la reflecție și, mai important, înțelegere. Amintirile devin nu doar depozitar al construirii prezentului, ci bornă existențială a unui viitor unde libertatea, curajul, asumarea și dezinhibarea sunt prezențe de nestrămutat.
Citeste mai multîn Cațavencii
În splendida țesătură a acestei cronologii concentrate a epocii baroce apar episoade, cu victorii schimbătoare, ale războiului de treizeci de ani. Întreaga Europă a fost agitată de acest război al cărui început vine după ce reprezentanții împăratului romano-catolic au fost aruncați pe ferestrele castelului Praga de aleșii protestanți ai stărilor cehe, iar sfârșitul căruia a fost consemnat de pacea din Westfalia de la 1648. Însă jaloanele nepieritoare ale epocii sunt marile descoperiri ale matematicienilor și fizicienilor vremii, Novum Organum de Francis Bacon, Discursul asupra metodei de René Descartes, piesele lui Molière, compozițiile lui Bach și, deloc în ultimul rând, legile mișcării planetelor ale lui Kepler. Toate acestea și multe altele alcătuiesc multele părți ale întregului care e Furtuna barocă, acest minunat poem narativ al lui Bogdan Suceavă.
Citeste mai multîn Observator Cultural, nr. 1235
Cartea de față este un grupaj de glose-paranteze-comentarii dedicate unor teme diferite, decupate din lunga istorie a lumii, fiecare având un chichirez al său. (…) De meditat. Surse și recomandări de lectură – extrem de numeroase și bine selectate – dau dovada unei documentări exemplare.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 870
Autoficțiune diaristică, Nopțile reci ale copilăriei este o confesiune străbătută de sensibilitate și de puterea naratoarei de a-și asuma și expune vulnerabilitățile, dar mai ales „nebunia” personală proiectată pe fondul nebuniei autocrației turcești care îi pune această etichetă. Vocea narativă este bine controlată, poetică adesea, iar scrierea are un aspect cinematografic prin care autoarea evită structurile rigide ale unei narațiuni convenționale și capătă o frumusețe incomodă, tăioasă, pătrunzând în straturile adânci ale unei minți nealiniate.
Citeste mai mult