Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe bookhub.ro, 22 iulie 2023
Ioan T. Morar scrie Lindenfeld pornind de la o poveste reală, despre care pomenește încă de la bun început. Căutător asiduu de povești, înzestrat cu calități de antropolog, Ioan T. Morar reușește să reconstruiască povestea unui sat fără să ficționalizeze foarte mult, paradoxul fiind că rezultatul, povestea în sine, este ficțiune pură. Amestecul de date reale, date istorice specifice comunităților etnice din Banat, elementele de cultură și identitate națională puse la un loc cu Ingredientele necesare scrierii unui roman sunt parte din construcția literară de facto. Un roman bun trebuie să aibă deopotrivă personaj(e) și poveste, iar Lindenfeld le are pe ambele, iar ingredientul specific, cel care-l diferențiază de alte romane este motivul reconstrucției: de ce să revii acasă, în Ithaca, dacă nu știi ce sau cine te așteaptă acolo.
Citeste mai multpe cartifilmepasiuni.ro, 22 iulie 2023
Pe fondul acestor dispute între cosmopoliţi și retrograzii ce se hrănesc din gloria unor imperii ce nu mai există, apare cartea scrisă de Sonya Orfalian. Devenită o voce a vieţii culturale italiene, le dă la rândul ei glas armenilor supravieţuitori. În Mărturii ale copiilor armeni nu găsești ură. Doar stupoarea unor suflete nevindecate, care nu au putut înţelege de ce vecinii le-au devenit deodată dușmani nemiloși. De ce râdeau în timp ce ei se chinuiau sau își vedeau părinţii torturaţi. De ce nu ajuta nimeni femeile vândute ca sclave. În ciuda ororilor povestite, cartea nu incită la ură, cum ar fi gata să creadă naţionaliștii. Dimpotrivă, este și o declaraţie de iubire pentru o ţară din care armenii au fost alungaţi. Mulţi copii deveniţi adulţi și-au trăit ultimele clipe de fericire în acea Turcie a vieţii întrerupte. Nu vor să fie plătite crimele cu alte crime. Vor doar o recunoaștere a dramei colective. Un drept la comemorarea celor pierduţi chiar pe pământul de care se simţiseră la fel de legaţi.
Citeste mai multîn Dilema Veche, nr. 1006, 20 iulie 2023
Scriitorul columbian, obsedat de istoria țării și, prin metonimie, a continentului său (obsesie pe care o împarte cu cei mai mari scriitori latino-americani), abordează biografia unui legendar regizor columbian, Sergio Cabrera, a cărui viață, așa cum se spune, a fost „de roman”. Nu e nevoie de prea multă ficționalizare când ai de-a face cu asemenea personaje, iar în cazul de față, Vásquez nici nu e bântuit prea mult de stafia ficțiunii, pentru că finalitatea pe care o urmărește este descifrarea unui „sens” al istoriei secolului trecut. O face, spre deosebire de precedentele sale romane, cu o directețe dezarmantă: personajul său, „real” ca biroul la care scriu acum, are în spate o biografie care conține la fel de mult mister ca orice creație pur ficțională. Ba chiar mai mult, pentru că însuși caracterul neficțional al bornelor lui biografice transpuse în proză este cel care potențează misterul.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1167, 20 iulie 2023
Prozele din actualul volum îl definesc pe Bukowski prin tot ce are mai bun. Cu personaje din (mai) toate clasele sociale, cu întâmplări și pățanii mai mult sau mai puțin la limita verosimilului, amestec de violență și dezabuzare, de înțelegere și respingere, generozitate, încrâncenare, ni se conturează o Americă văzută și percepută prin ochii unui mereu trăscănit narator.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1167, 19 iulie 2023
Construind o poveste încărcată de nuanțe, tensiuni și dileme, cu acțiunea plasată pe hărți complicate și foarte diferite – Guadelupa, Africa, Franța și SUA –, Maryse Condé își invită cititorii să citească dincolo de istoriile omologate și să se întrebe, urmărind traiectoriile personajelor, cum au fost aceste istorii scrise, pe cine au lăsat pe dinafară și cu ce consecințe. (…) Ceea ce se afirmă, însă, până la final, inclusiv în acest roman, e o poftă de viață pe care nimic nu o poate sufoca și care întreține speranța, chiar și în cele mai cenușii momente. Optimismul funciar și senzualitatea care reumple lumea de sens și o revendică sunt două dintre trăsăturile majore ale literaturii lui Maryse Condé, a cărei explorare rămâne o experiență transformatoare, atât etică, cât și estetică.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1167, 19 iulie 2023
S-o clasifici pe Maryse Condé drept autoarea caraibeană, feministă sau de culoare îi reduce identitatea la aceea de autor reprezentantiv pentru o zonă geografică specifică, pentru un gen sau o rasă. În Ultimii regi magi, un roman ireverențios tocmai față de clișeele vehiculate despre condiția oamenilor de culoare, există un episod în care personajul principal e concediat fiindcă preda artă folosindu-se de modelele clasice. (…) Maryse Condé nu-și propune să expună personaje excepționale în condiții excepționale. Ci surprinde tocmai ciocnirile dintre acești neinsprăviți ai sorții și istoria locală sau istoria mare. Ceea ce cred că dă scriiturii sale nuanțe pe care nu le-ar fi căpătat dacă ar fi vânat eroi. Și, poate, cea mai mare insolență este capacitatea ei de a se arăta circumspectă față de discursurile erijate drept adevăruri universale.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1167, 19 iulie 2023
Maryse Condé scrie o operă literară care deține toate calitățile pentru a o plasa printre cei mai iluștri autori ai acestui secol: măiestrie stilistică, rafinament intelectual, universalitate, atemporalite și capacitatea de a reflecta condiția umană într-un mod în care, indiferent în ce limbă sau cultură e tradusă, reușește să redea ce are mai intim, mai prețios și mai dureros deopotrivă. Public pentru o literatură mare există. Nu sunt adepta cutiuțelor și etichetelor. Nu cred în subiecte la modă care să vândă literatura. Și nu sunt de părere nici că ar trebui folosite drept argument. Nici măcar în perioada aceasta, în care e convenabil să fii corect-politic.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1167, 19 iulie 2023
Eu, Tituba… este un imn adus vieții. Este despre plăcerea de a fi femeie, de a exista chiar și în cele mai negre timpuri. Este despre speranța că femeile întotdeauna vor găsi căi să strecoare crâmpeie de libertate, de suroritate și să se transforme – ele sau nepoatele lor – în semințe de revoltă care să le ducă la eliberare. Tituba este bunica pe care nu au reușit să o ardă pe rug, iar noi, nepoatele ei. Finalul este unul glorios, unul în care Tituba este spirit liber, este împlinită și-și revendică pe deplin identitatea, nu doar de vindecătoare și vrăjitoare, dar și ca mamă și ca activistă politică pentru cauza eliberării oamenilor din sclavie și oprimare.
Citeste mai multpe citestema.ro, 18 iulie 2023
Quilt este de o fragilitate rară și de o forță care face ca nimic să nu se destrame, ca nicio povestire să nu se deșire, ci să compună, în schimb, cel mai bun ascunziș posibil. Peste străduțele și parcurile unor orașe încărcate de amintiri, volumul de față suprapune o traducere aparte a vieții, a pierderii, a iubirii și a frumosului în formele sale lipsite de apărare.
Citeste mai multpe filme-carti.ro, 18 iulie 2023
Mustața lui Dali și alte culori nu este o simplă carte ilustrată, așa cum ar putea părea la prima vedere. Este o colecție de poeme, eseuri și vise care au ca punct de plecare 16 tablouri. Este o lucrare de simbioză creată de doi artiști – un pictor și un scriitor – într-o contopire a artelor lor. (…) Gama metaforelor create și dezvăluite în fiecare dintre capitolele cărții pare nesfârșită – de la lumea privita ca un cub Rubik cu infinit de multe combinații și perspective până la arhitecturile fantastice construite de furnici pe epiderma Artistului. Ceea ce au creat Felix Aftene și Lucian Dan Teodorovici între paginile acestei cărți frumoase poate fi citit și ca un „road trip” într-un univers imaginar și oniric, ivit prin colaborarea celor doi artiști – unul folosind ca material culorile, celălalt cuvintele. Vă invit să participați la această călătorie. Este una dintre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit în ultima vreme.
Citeste mai mult