în Observator cultural, nr. 1274
(…) sub semnătura unui faimos alpinist și vajnic memorialist cu numele de Walter Bonatti (1930-2011), apare și tomul intitulat O lume pierdută. Călătorii în cele mai îndepărtate locuri de pe Pământ (Editura Polirom, 2025, traducere din limba italiană de Liviu Ornea, prefață – Să privești în jurul tău – de Angelo Ponta). Și pe neașteptate suntem proiectați de pe străzile simpatice ale unui București nostalgic prin cine știe ce colț de pe planeta Pământ. Acest Walter Bonatti, pe lângă faptul că a fost un alpinist de top, considerat cel mai cel al Italiei – a escaladat în 1954, în premieră, vârful K2 din Masivul Himalaya, cel mai dificil etc. –, a fost și un vajnic ghid montan, fotograf și jurnalist. (…) Rămânem siderați când suntem părtași la expediții dintre cele mai spectaculoase prin locuri unde nu ajung prea mulți dintre semenii noștri. Și afli că există atâtea minuni pe care Tik-Tok-ul de azi le văduvește de substanța lor. Acel miracol de dincolo de imagini spectaculoase
Citeste mai multîn putereaacincea.ro
În stilul său inimitabil, criticul a refăcut istoria aproape incredibilă a unei adolescente condamnate pe vremea comuniștilor la douăzeci de ani de închisoare. (…) Lungul interviu luat de Alin Mureșan ne conduce în universul înspăimântător al închisorilor din România comunistă. Excelent cunoscător al domeniului, documentat până în vârful unghiilor în chestiunea represiunii din anii cumpliți ai terorii comuniste, Alin Mureșan a ajuns să cunoască biografia Ninei Moica mai bine chiar decât o cunoaște chiar ea. Dialogul dintre ei se relevă a fi, din acest motiv, nu doar o simplă discuție, fie ea și una dramatică, ci și o confruntare de informații, de o luptă adeseori acerbă între memorie și document. Cel mai impresionant aspect al acestei cărți provine nu din acumularea înspăimântătoare de atrocități, ci din atitudinea eroinei. Lipsește cu desăvârșire autocompasiunea, aceasta fiind înlocuită de obsesia vinei de a le fi făcut rău celor dragi, tatălui și mamei. Întrebarea cutremurătoare a tatălui, pusă atunci când și el fusese arestat: „Ce ai făcut, Nina?”, constituie lait-motivul tragic al unei mărturisiri ce atinge, adeseori, adâncimile tragediei. El figurează ca o probă copleșitoare în dosarul crimelor regimului comunist din România: în realitate, fata nu făcuse nimic.
Citeste mai multîn Dilema
Ce preferi? nu-mi pare deloc o carte de povestiri, așa cum se prezintă, ci un veritabil labirint romanesc, o rețea de miteme personale, de peisaje, gesturi, metafore introspective și tipologii recente, care trec dintr-o bucată într-alta, recontextualizate în trame diverse, cu analogiile la vedere. E un labirint alcătuit din cotituri subite, din salturi și întortocheri, din intrări și ieșiri succesive, unde oglinzi deformatoare puse față-n față amplifică decupaje precise și le amestecă într-un caleidoscop prozastic cu modele interconectate.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 9
Clara Mareș și Alin Mureșan formează un tandem profesional excepțional, de admirabilă vrednicie editorială, îmbinând pasiunea scotocirii arhivistice, acribia documentară și ambiția sintezelor impresionante cu talentul jurnalistic, aplicația hermeneutică și empatia reflexivității în tipare moralizante. (…) Povestea nespusă a Ninei Moica, unde Alin Mureșan realizează un amplu dialog cu această eroină fermecătoare prin seninătate, îngăduință și bună voire, iar Clara Mareș (cea care comentase cu admirabilă empatie mărturiile unor Alice Voinescu, Maria Ioana Cantacuzino, Olga Caba, Nicole Valery-Grosu, Lena Constante sau Galina Rădulescu și Aspazia Oțel Petrescu) face în final hermeneutica dosarelor securistice care i-au fost alcătuite – cu fioroasă, încrâncenată, jalnică și ridicolă aplicațiune – urmăritei din iunie 1959 până în decembrie 1989.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 9
Cartea Martei Petreu are anvergura, cuprinderea, structura și nivelul cercetărilor de tip academic, cu propensiune spre exhaustiv, spre descifrarea cât mai exactă și amănunțită a coordonatelor, a sensurilor, a dimensiunilor subiectului cercetat. O amplă bibliografie parcursă, cuprinzând opera filosofului, periodice consultate, lucrări de specialitate din spațiul românesc și universal, secondează și complinește exegeza critică. După cum extinsă și complexă desfășurare hermeneutică se întinde pe cele trei mai secțiuni (Anii de ucenicie; Marile creații; Un filosof sub istorie) și pe cele douăzeci de capitole ale cărții într-o intenție evidentă, prin această amplitudine a cercetării academice, de a cuprinde filosofia lui Blaga și marile momente ale existenței sale.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 9
O durere permanentă, ascuțită, a unei metastaze a tristeții. Prozele scurte din Toți bărbații din viața mea a lui Petre Barbu (Editura Polirom, 2025) descriu, cu o respirație greoaie, lumea celor „gârboviți și istoviți de viață” (Ruptura), dramele, angoasele și obsesiile bătrânilor porniți „către un pustiu nesfârșit” (Invitație la nemurire).
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 9
O dublă oglindă ne propune domnul Mihai Zamfir prin romanul Căderea cortinei, apărut în acest an, la editura Polirom. Ceea ce surprinde, inițial, este o altfel de privire, proiectată asupra comunismului (românesc), asumarea, de către autor, a perspectivei învinșilor, a privilegiaților fostului regim, pierzători, cum se știe, la masa istoriei. O abordare cu atât mai interesantă cu cât ea se construiește de-a lungul secvențelor dialogate, a unor „antante cordiale” care aduc împreună doi imigranți occidentali, un francez și un portughez, ce au ales România din fidelitate față de cauza Partidului.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Dorei Pavel îi iese, în Efectul Caligari, printr-o structură bine controlată, un incitant şi reuşit text expresionist, cu accente gotice, care, prin distorsiune, produce efectul de balans continuu între realitate şi irealitate. Irealitate ce este mereu mai convingătoare. Ceea ce face, de altfel, şi filmul din care e inspirat titlul volumului, Cabinetul doctorului Caligari.
Citeste mai multpe citestema.ro
Acest al treilea roman scris de Ia Genberg păstrează ceva din detașarea obligatorie a stilului jurnalistic din anii carierei construite de autoare în acest domeniu. Patru relații din trecut, de prietenie sau romantice, complexe și umane prin detaliile care le recompun, întregesc această carte în care, surprinzător sau nu, regăsim nenumărate caracteristici ale interacțiunilor cu ceilalți, uneori zbuciumate, alteori de neînțeles, dar tocmai această detașare a relatării aduce mai multă lumină asupra trecutului naratoarei, dar și asupra felului în care îi înțelegem pe ceilalți.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 9
Cu aceste gânduri înșurubate în cortex am început lectura Holocaustului în România*, reeditare necesară într-un timp bulversat. Volumul (cu un cuvânt-înainte al istoricului Dennis Deletant, același care deschidea ediţia a III-a) este rezultatul cercetării minuţioase a sute de mii de pagini de documente adunate din România și din Ucraina, începând din 1993. (O parte din acest corpus a fost folosită de Paul Ancel în The History of the Holocaust in Romania, op apărut în 2012). Grosso modo, avem de-a face cu o lucrare impresionantă prin cuprindere și frapantă prin conţinut. Cei care cunosc istoria din manuale și din discursurile inflamate despre excepţionalismul românesc, cei apăsaţi de povara dubiului sau ispitiţi de diverse forme de negaţionism (despre care a discutat cândva Michael Shafir) pot descoperi cum istoriei i se smulge masca și i se vede, dezesperant, grimasa.
Citeste mai mult