în Suplimentul de cultură, nr. 849
Bournville e un roman-frescă fără cusur, un exercițiu fantastic al modului în care Jonathan Coe explorează împrejurimile locului natal și transformările unei societăți ce încearcă să regleze cu rigoare și, în egală măsură, cu discreție o busolă care să nu indice direcția dezastrului.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 849
Cuțitul, volumul autobiografic al lui Salman Rushdie apărut în aprilie 2024, este încercarea autorului de a procesa și astfel a depăși evenimentul traumatic căruia i-a căzut victimă în august 2022. (…) Cuțitul este însă și un text al intimității în cele mai intense forme ale sale. Miezul său îl reprezintă cele douăzeci și șapte de secunde, atât cât a durat atacul. În douăzeci și șapte de secunde, ne spune autorul, un credincios poate rosti „Tatăl nostru”. Cei mai puțin religioși pot recita un sonet de Shakespeare. Sau, precum în cazul de față, douăzeci și șapte de secunde pot contura un limb între viață și moarte.
Citeste mai multîn revista Orizont
Volumul Ce văd păsările al debutantei Iulia Gherasim conține paisprezece povestiri, cu subiecte centrate pe câte o întâmplare semnificativă din viața unor personaje feminine (adolescente, studente, tinere la început de carieră, femei mature, prinse în relații cu bărbați imprevizibili). Vocea narativă e cam aceeași, deși Iulia Gherasim are grijă să nu-și topească povestitoarele într-o singură personalitate. Frazele sunt scurte și naturale, fără note false imediat sesizabile. Descrierile implică o remarcabilă economie de mijloace. Iulia Gherasim își surprinde protagoniștii în interacțiune, nu în tablouri statice, iar repertoriul gestual nu se reduce la fumat, așa cum e cazul mult prea des în „neorealismul” autohton. (…) Colecția de proze are un echilibru farmaceutic: puțin suspans, puțin umor, puțin erotism, puțină melancolie. Rareori am întâlnit debutanți cu atâtea deprinderi tehnice.
Citeste mai multîn revista Steaua, nr. 2/2024
Chiajna din Casa Mușatinilor, cel mai recent roman apărut, este în această firească perspectivă, și cel mai bun volum de până acum al autoarei, un roman căruia nu cred că cineva i-ar putea aduce critici sau observații foarte serioase. (…) Chiajna din Casa Mușatinilor se încheie chiar dacă ai senzația, din postura de cititor, că Simona Antonescu ar putea duce povestea mai departe. Că ar fi putut să mai adauge câteva sute de pagini. Este un semn, cred, al valorii acestei cărți – ai dori ca lectura să continue, să rămâi, ca cititor, în universul romanesc. Simona Antonescu nu mai are nimic de demonstrat, fiind unul dintre autorii de vârf ai momentului. Avantajul în cazul său este că, știindu-i ritmul, nu vom avea mult de așteptat până la următorul volum.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1205
O vastă epopee, bine disimulată într-o ficțiune istorică, în care viața unei femei generează un imperiu din care se va alege praful. Oameni și zei, bărbați, dar mai ales femei conferă un destin pentru minunile lumii întruchipate de un oraș fantast – Bisnaga, Orașul Victoriei –, un univers în care suntem proiectați. Pampa Kampana, preoteasa de 247 de ani, făcătoare de minuni, își încheie un uriaș poem narativ și-l îngroapă într-un vas de lut, ca mesaj pentru viitor. Noi suntem invitați să-i deslușim înțelesurile și dedesubturile acestei capodopere numite Jayaparana, scrisă în sanscrită precum acea Ramayana, cu cele 24 de mii de versuri. Sigur că trebuie să ne punem mintea la contribuție, dar cred că merită. Atacatorul lui Salman Rushdie se numește Hadi Matar și era din New Jersey. Ar fi interesant de aflat ce s-a ales de el. Ar avea acum 26 de ani.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1205
Clopotul de sticlă a devenit faimoasă în special datorită reprezentării de o acuratețe remarcabilă a depresiei. După cum sugerează și titlul, Esther se simte constrânsă în interiorul unui clopot de sticlă, dinăuntrul căruia observă cum lumea se schimbă, ea însăși fiind incapabilă să țină pasul și să-și formeze un viitor promițător. Un aspect care mi-a plăcut enorm este tematizarea primelor eșecuri, care, atunci când apar în drumul unui om obișnuit numai cu succese, par catastrofale. Esther trebuie să se confrunte cu faptul că media ei de 10 curat nu o va ajuta în final să își găsească o slujbă și că timpul petrecut învățând a condus, în esență, doar la ratarea unor experiențe reale de viață. Respingerea de la cursul de scriere creativă de la Harvard marchează declanșarea celei mai intense fracțiuni a depresiei sale. Adesea văzută ca un roman à la clef, povestea lui Esther devine cu atât mai emoționantă când luăm în considerare lupta autoarei cu bolile mentale, culminând cu sinuciderea la numai o lună de la publicarea cărții în Marea Britanie.
Citeste mai multpe citestema.ro
Trilogia… este alcătuită din trei microromane, şi autonome şi sudate, prin/din bucăţi suprapuse, tăiate, unite, răsucite, adnotate, fie şi livresc, corespondente, aluzive sau cu momente rătăcitoare, stagnante, cu evadări şi reveniri, cu închideri şi dezlegări, până şi temporale, nu doar spaţiale sau mnemotehnice şi onirice, toate fireşti labirintului cel uman pe acest traseu purificator. (…) Cosmin Perţa seduce prin varietatea de registre, de viziuni, prin satira bine punctată a moravurilor comune oricăror vremuri, oricărui trăitor, mai ales cel alienat şi suferind din cauza asta.
Citeste mai multpe pastilaliterara.ro
Redus ca dimensiune, dar complex la nivel de problematică atinsă, volumul este un thriller care își extrage substanța din cotidianul banal și sordid. Configurat din micropovești interconectate pe principiul vaselor comunicante, corpul textual respiră printr-o frază bine strunită, cu secționări care imprimă prozei un ritm alert. Construcția narativă dinamică este dată și de cultivarea elipsei și a expresiei ironice condensate care suplinește întrebarea redundantă ori detaliul irelevant.
Citeste mai multîn revista FAMILIA
Creație polifonică elaborată (care poate fi citită pe fundalul prestoului din Vara lui Vivaldi), Neptun 83 e genul acela de text care provoacă și o face nu doar în sens detectivistic-literar, ci și afectiv. E o aventură insolită într-un micro/macrounivers ale cărui înțelesuri, chiar dacă scapă, se reconfigurează straniu într-o gamă largă de trăiri și întrebări, așa încât se poate trece peste elitismul textual & mixarea/reciclarea unor idei mai vechi. Interesant rămâne modul în care toate aceste etape ale umanității/ale vieții omului se topesc în prezentul etern al Narațiunii.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1205
În Respiră! (Editura Polirom, 2024), cea mai recentă carte a sa, prozatorul articulează parcă și mai vehement impasul sistemic și consecințele lui în lanț, arătând cum acesta nu doar că ecartează clasele, făcând tot mai dificilă orice fel de surmontare ori aplatizare, dar și cum „umilirea” despre care vorbește Ștefan Baghiu pe coperta a IV-a ajunge să fie minimizată din cauza polifoniei dobândite prin viralizarea unor idealuri materiale imposibil de atins. În același timp, din punct de vedere formal, romanul pare să se fi adaptat tipului de consumator extrem-contemporan; practic, modelarea literaturii de către „mediul” ei de proveniență nu se mai produce doar la nivel tematic, ci vedem cum și ritmul, stilul povestirii ori jonglarea cu planurile narative ajung și ele să fie condiționate de diferitele formatări suferite de cititorii socializați în capitalism…
Citeste mai mult