în Observator cultural, nr. 1250

Deși, la o primă lectură, proza lui Ovidiu Verdeș poate părea de o simplitate izbitoare, la o lectură mai atentă, cele două romane ale autorului sunt cât se poate de complexe. Scriind, prin prisma unei narațiuni (cvasi)autoficționale, despre copilăria și adolescența trăite în comunism, Verdeș recompune atmosfera unei epoci, fără a aduce în prim-plan ideologia rigidă de care aceasta a fost marcată. După cum remarca Bianca Burța-Cernat într-un articol publicat în anul 2016, textele lui Verdeș reprezintă „o naraţiune ironică şi, într-un fel anume, paradoxal nostalgică, întrucâtva livrescă şi/sau cu inserturi ludice ori experimentale”.