Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în revista Vatra, nr. 12
O lectură savuroasă, care îmbină puseuri de umanitate și empatie cu o doză bună de sarcasm și cinism. Așteptăm, așadar, cu interes, a doua carte a lui Gabriel Macsim, anunțată deja de Florin Iaru pe coperta a patra.
Citeste mai multpe scena9.ro
Stela are toate șansele să fie unul dintre vârfurile prozastice în 2023. Deși realismul e mai degrabă îmblânzitor și descriptiv decât problematizant și critic, romanul prioritizează tensiunea dintre intim și ideologic, făcând-o accesibilă și urgentă.
Citeste mai multpe alecart.ro
Mai puțin decât dragostea e și nu e un roman de dragoste. E, de fapt, un roman despre tot ce e mai mult și tot ce e mai puțin decât dragostea. Despre rușine – rușinea victimei după zdrobirea cărnii și a demnității de către torționar, rușinea neputinței, a suferinței, rușinea sărăciei tale și a familiei tale, rușinea de a recunoaște că e mai bine după moartea unui tată decât cu el în viață (în absența și în abrutizarea lui), rușinea a ceea ce ai făcut sau ai lăsat să ți se facă, rușinea de a recunoaște că ai fost cândva la dispoziția unui om. Chiar dacă nu ai nicio vină, rușinea îți va supraviețui. Ca în Kafka. În viață întocmai ca în literatură. Un roman despre umilință, despre lașitate, despre frică, despre vină. Despre realitățile comuniste și cele postdecembriste, despre familii, tați și copii, despre alegeri.
Citeste mai multMihaela PASCU-OGLINDĂ, în Suplimentul de cultură, nr. 833
Printr-o lucrare amplă aduce în fața cititorilor unele dintre cele mai profunde răspunsuri care se nasc adesea în jurul iertării. Cum arată iertarea pentru cei care au ales-o în detrimentul răzbunării și al resentimentelor? Și cum arată iertarea pentru cei care nu cred că aceasta ar fi trebuit să existe? Cum arată iertarea autentică și ce este pseudoiertarea? Ce aduce în viețile noastre abilitatea onestă de a-i ierta pe cei care ne-au făcut rău nouă sau celor iubiți? Cazurile pe care Marina Cantacuzino le relatează sunt cutremurătoare, iar poveștile de iertare stârnesc o empatie fără margini de-a lungul unei cercetări originale.
Citeste mai multAndreea RĂSUCEANU în dialog cu Dan BURCEA, în Suplimentul de cultură, nr. 833
Titlul este o metaforă pentru limită. Linia Kármán este o convenție, o graniță invizibilă care semnalează trecerea din atmosfera terestră în spațiul cosmic. Sunt multe linii Kármán în carte, granițe, în toate sensurile posibile, între prezent și trecut, între noi și ceilalți, între ficțiune și realitate, în sensul ultim, al liniei care desparte viața de moarte. Sub semnul acestei linii care marchează o limită, o zonă incertă, neclară, dar a cărei existență o percepem la intensitate maximă, se situează cele mai multe întâmplări din carte.
Citeste mai multîn revista Orizont
Prin amplitudinea, arhitectura și amprenta stilistică, Chiajna din Casa Mușatinilor reprezintă demersul literar cel mai ambițios al Simonei Antonescu de la debut până în prezent. În centrul acestui univers literar dinamic prin reprezentarea realității secolului al XVI-lea în Țările Române se află însăși protagonista, predestinată măreției prin suprapunerea de roluri pe care le-a jucat pentru o seamă de voievozi, având astfel o perspectivă cu totul deosebită.
Citeste mai multîn Cațavencii
Marea schimbare față de Corecții e că în Crossroads, Franzen își permite să fie și senzorial, și pentru prima oară să deschidă și cutia cu emoții – ale personajelor, ale sale! – într-un text în care dramatismul conflictelor și analiza psihologică au o magnifică expresivitate. Romanul său, primul dintr-o anunțată trilogie, solid construit și impunător, te duce cu gândul la marile construcții clasice, dar te și stârnește cu notația neliniștită a unui neomodernism în care palpită anxiozitățile schimbării, ale trecerii de la o vârstă la alta a societății și a familiei americane, din anii ’70, în care se simt, ca într-un palimpsest, și întrebările existențiale cărora le căutăm azi răspuns. Crossroads – romanul unei epoci și un roman care va face epocă.
Citeste mai multîn Dilema Veche, nr.1027
În peisajul criticii universitare de la noi, vocea lui Eugen Negrici pare cu totul singulară. Sub capota onorabilă a unui demers care îşi respectă blazonul academic – prin calitatea şi acurateţea informaţiilor, a resurselor, a conceptelor, a analizelor –, motorul este turat fără milă, alimentat de izbucnirile sarcastice ale unui limbaj aproape literaturizat, cu care, de regulă, critica academică nu este obişnuită. Reflecţia, nu atât sociologizantă, cât subiectiv-mentalitară, însoţeşte verdictele criticului şi istoricului literar.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1188
Aproape cinci sute de pagini, nu ușor de parcurs, care presupun multă atenție și participare. Un volum uriaș de informații, analize, comparații, nu puține polemici. Memoria Europei și a întregii umanități pare diferită, în funcție de abordările naționale, etnice sau ideologice. Că vorbim despre Holocaust, crimele naziștilor, de cele – nu mai puțin groaznice – ale comunismului și de atâtea alte exemple, luate la puricat de autor. Ieri ca și azi. Se poate ajunge la un numitor comun și la un sistem de apreciere, general-valabil, al eticii memoriei? Sau, oricum am privi lucrurile, mereu rămâne o urmă de îndoială? Gabriel Andreescu nu dă verdicte finale, ridică la rang de interogație toate posibilitățile. De citit și pritocit, cu încetinitorul.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1188
Remarcabil, în acest context, este modul cum proiectul condus de profesorii Andrei Corbea-Hoișie și Rudolf Gräf a reușit să valorizeze atât competențele profesionale ale fiecărui membru de echipă în parte – competențe certificate prin doctorate solide –, cât și pe cele transversale, ale epistemei românești în general. Deja faptul că proiectul a adus laolaltă cercetători din trei centre universitare – Iași, Cluj, Sibiu – este lăudabil în sine, știut fiind că universitățile românești se consumă, de regulă, în rivalități păguboase. Or, fie și numai prin caracterul său federativ, proiectul de față este un model de performanță academică.
Citeste mai mult