Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe alecart.ro
Mai puțin decât dragostea este mai mult decât un roman de dragoste. Este un roman al trecutului, al traumelor, al singurătății și al tuturor trăirilor ce se află mai presus sau mai prejos decât dragostea, este despre și cu oameni, despre și cu orori, despre și cu dragoste. Mila și iubirea trăite pe jumătate sunt mai puțin decât dragostea, frica și nevoia de siguranță sunt mai puternice decât dragostea, trecutul și sentimentele fiind singurele care pot distruge cu adevărat o iubire, un paradis ce a luat naștere între doi oameni. Romanul lui Bogdan Crețu demonstrează că dragostea însăși poate fi mai puțină sau mai multă decât dragostea.
Citeste mai multpe matcaliterara.ro
Despre marginea Sibiului, de unde-am plecat convinsă că fac o greșeală, am scris în Hibernalia și Simfonia animalieră. Despre București scriu în Quilt. Fiecare loc în care trăim devine o prelungire a ființei noastre. Eu iau în posesie străduțe, curți, colțuri de parc, floră și faună, le impregnez cu pașii și cu privirea mea… De cele mai multe ori, scriu despre întâmplări imaginare, cu personaje imaginare, însă plasate în locuri adevărate – pe care le reînsuflețesc astfel, fiindcă ele în realitate nu mai există, le-am pierdut pentru totdeauna, s-au dus.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1190
Valentina este un roman care îți oferă multe teme și idei de pritocit. Un roman aparent liniar, în care, însă, treci dintr-un tunel în altul fără să-i dai de capăt și să-i stabilești intrările și ieșirile. Un roman arborescent, atent și abil elaborat, o altă trecere în revistă a lumii românești, întinsă prin timp și spațiu. Romanul se consumă în mare parte la Arad și prin împrejurimi, dar și la Viena, două toposuri atent valorificate. Oameni, personaje, istorie, evenimente mari și mici, un du-te-vino prin care detaliile sunt puse în valoare. Se creează o atmosferă, un halou al acestei lumi bănățene, în articulațiile ei de margine de imperiu austro-ungar. Valentina – e și nu e personajul central al romanului – coagulează un bogat set de istorii personale și de familie, dincolo de canavaua istoriei și a protagoniștilor ei.
Citeste mai multîn Ziarul Metropolis
Desene mişcătoare pendulează permanent între desfătare estetică, uşor nostalgică, şi luciditate critică, atentă la sensibilităţi. În esenţă, este tot un demers polemic, pentru că se constituie într-o pledoarie pentru nuanţe şi acel necesar „pe de altă parte” (sau „totodată”, în termenii lui Radu Cosaşu), într-o epocă a certitudinilor şi verdictelor spuse răspicat.
Citeste mai multîn revista Timpul
E un foarte bun tehnician. Știe meseria și pe față, și pe dos, se joacă bine și cu cuvintele, și cu absența lor – bine, bine de tot.
Citeste mai multpe citestema.ro
Nu spune asta! este o carte care vrea să împărtășească cu cititorul un profund sentiment de alienare pe care personajul îl experimentează atât în țară, cât și „afară”. Dezamăgit de „lemnul strâmb al omenirii”, dar și de crenguța sucită care este el, Sebastian nu-și găsește liniștea decât evadând într-o lume care nu e nici „aici”, nici „acolo”, o lume interioară, a visului și închipuirii din care nu mai vrea sau nu mai poate să iasă.
Citeste mai multpe optmotive.ro, nr. 190
Prima pagină e grea. Imaginea morții planează dur și necruțător peste existența lui Samson. Adolescența începe brutal și neconvențional sub auspiciile unei morți duble (a mamei și a câinelui), dar și ale rebeliunii unui copil problematic la școală. Drama pierderii materne, patima tatălui pentru alcool (altă „alegere” previzibilă), medicul care constată imunitatea copilului la durerea fizică (Mi-a făcut niște teste și cică aveam cip, apoi mi-a explicat că înseamnă insensibilitate congenitală la durere) se succed într-un ritm narativ alert. Viața uriașului (cel contemporan, nu biblic) se derulează între munca la un gater (e cumva a doua mea natură, adevăratul acasă) și bullying-ul constant asupra colegilor, ce-i garantează supremația de grup și oarecare rotunjire de venituri. (…) Cartea este de citit pentru un motiv simplu, minimal, dar ce reunește în sine toate argumentele din lume. Pur și simplu, ca să nu se aleagă praful de toate.
Citeste mai multpe cartifilmepasiuni.ro
Cartea lui Liviu Diamandi ar putea deveni un scenariu de film. De thriller arthouse, de o frumuseţe enigmatică. Folosește pasajele vizuale de parcă ar fi un director de imagine multipremiat. Unul ce alternează alegoric și misterios cadrele diurne și nocturne pentru a reda contrastele dintre claritate și abisul plin de pericole, dintre evident și crepuscularul evaziv, dintre exuberanţă și sinistru, dintre vulgaritatea aplatizantă a dictaturii și setea de metafizică. Ştie cum să dozeze suspansul, tensiunile. Să alterneze dinamismul cu înșiruirea molcomă a unor detalii prezentate dintr-un unghi straniu. Şi, mai ales, cunoaște secretul trecerii de la ritmul alert la cel specific unui timp care picotește. Prin această bruscă trecere îţi provoacă fiori. Te sperie când strecoară premonitoriu sub acel dolce far niente estival umbrele societăţii aflate sub dictatură.
Citeste mai multîn revista Vatra
Dan Coman e preocupat să redea mișcarea, transformarea, preferând-o unității și ordinii. Creează senzația că dorește să recupereze, prin rememorare, trecuturi, însă orice încercare eșuează, așa încât rezultatul este unul surprinzător: emersiunile trecutului servesc ca exerciții de subminare a puterii literaturii sau de devoalare a limitelor ei, dar tocmai atunci poveștile devin credibile, când toate convențiile literare se clatină sau dispar.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Karine Tuil își invită cititorii în romanul Decizia, la un exercițiu observațional explorator al provocărilor unei profesii, dar și la un exercițiu activ de etică aplicată, deghizat în haine narative.
Citeste mai mult