în Observator cultural nr. 1319

Nu sînt cea mai indicată persoană să comentez o lucrare de strictă specialitate într-un domeniu unde avem destui cercetători cu expertiză, dar mi-am zis că măcar o simplă semnalare a unui volum de excepție ar merita făcută. Cartea, o revistă ce apare din 2003, se intitulează Chôra. L’oeil et le soleil (Editura Polirom, 2026, număr Hors-série, volum coordonat de Anca Vasiliu, Les actes du colloque franco-hellénique, organizat de Golfo Maggini, Anca Vasiliu și Maria Zoubouli la Universitatea din Ioannina, octombrie 2024.) Fotografia de pe coperta elegantului volum este realizată chiar la Ioannina, într-o veche cetate bizantină, înființată de Iustinian în 528 și ocupată de otomani în 1430, devenind, din capitala Epirului, sediul unui spăimos pașă, Ali Pașa, care i-a făcut pe aromâni să se împrăștie prin Balcani, din Țările Române la Budapesta și Viena. O duzină de istorici, filozofi și universitari din cîteva țări se reunesc sub patronajul Consulatului General al Franței la Salonic și cu susținerea Institutului de Științe ale Antichității din cadrul Universității Sorbona de la Paris, pentru un simpozion/colocviu pus sub o siglă vag camusiană, Ochiul și soarele. Reflexii despre lumină și foc în gîndirea antică, sub semnul unor dezbateri susținute de nume de prestigiu – avem lista și mini-biobibliografii ale acestora – din domeniul studiilor clasice. O cercetare-taifas polemică, taclale bine rînduite ideatic, pentru a releva virtuțile dialogului și ale ideilor mai ales. Le paradoxe et la grâce, genericul care deschide volumul grație osîrdiei în primul rînd a unei românce care face carieră internațională la Paris, Anca Vasiliu, devine o invitație la ieșirea din contingent. Bucuria, chiar dacă limitată de propriile activități din mundan, de a peripatetiza prin lumea ideilor și a meditațiilor propuse de gînditori de marcă, de la Platon și Plotin la Aristotel și stoici, oferind o clipă de grație, după formularea Ancăi Vasiliu. Despre care știm că a obținut un prestigios Mare Premiu al Academiei Franceze în 2022, pentru întreaga sa operă. Volumul de față ar merita luat la mărunțit de un universitar care nu are de semnalat săptămînal cărți care să fie citite de cît mai mulți. Cu acest prilej, am aflat și de apariția – în 2020 – a unui uriaș (1.500 de pagini) Vocabular european al filozofiilor al Barbarei Cassin, de care nu știam. S-au ocupat de el aceeași neobosită Anca Vasiliu, împreună cu Alexandru Baumgarten. Covid, necovid, ar merita măcar să-l amintim. Ceea ce și facem.