În Cațavencii nr.32 (775)/ 2026

Spre sfîrșitul său, Evul Mediu nu mai era atît de întunecat pe cît îl știam din vechile cărți de istorie. Celor ce scăpaseră de ciuma care bîntuise prin Europa li se părea că încep o viață nouă. După deznădejdea din anii ciumei, supraviețuitorii trecuseră la un optimism debordant, dornici să vadă ce nu mai văzuseră. În cartea lui Anthony Bale, acest profesor de literatură medievală de la Oxford, îndrăgostit de călătorii în spațiu și timp*, vezi o lume care forfotește curioasă în căutarea necunoscutului. Pe la mijlocul secolului al 14-lea apar adevărate agenții de turism care-i iau în primire pe călători pentru a-i ajuta să ajungă în siguranță la destinație, iar în orașele de pe drum abundă hanurile și casele de oaspeți. În timpul marilor pelerinaje, populația anumitor localități se înzecește și, ca și în zilele noastre, în ele mișună hoții și falșii ghizi, prostituția înflorește și fast-food-ul aduce venituri însemnate celor ce se îndeletnicesc cu așa ceva. Anthony Bale o ia pe urmele europenilor care merg în necunoscut, dar îi însoțește și pe orientalii porniți în căutarea unor locuri legendare din îndepărtatul Occident.

La Nürenberg, bogatul oraș german, în 1491, cu un an înaintea călătoriei lui Columb în America, un anume Martin Behaim, care susținea că străbătuse o treime din lumea cunoscută de atunci, face un mare glob pămîntesc pe care sînt însemnate uscatul și marea, nume de fluvii, de țări și de orașe. Din globul său poți afla ce se știa pe atunci despre lumea în care trăim, dar mai ales ce își închipuiau europenii despre locurile unde nu ajunseseră pînă atunci. Behaim ajunsese să călătorească pînă departe mînat nu atît de curiozitatea explorării, cît pentru că se îndeletnicea cu un foarte profitabil comerț cu textile scumpe aduse din Orient, chiar și din îndepărtata Chină, prin Veneția. Afacerea asta fusese pornită de tatăl său, care-și stabilise cartierul general în prea puternicul și bogatul oraș al lagunelor. În călătoria sa imaginară, Anthony Bale mărturisește că a pornit pe urmele itinerariilor lui Behaim.

Cine erau călătorii europeni din Evul Mediu? În afară de negustori, navigatorii, cei mai mulți din Veneția și din Genova, aventurierii, slujitorii bisericii cu instinct de misionari ori mînați de credință în pelerinaje, nobili care aveau nostalgia cruciadelor, dornici să li se ierte păcatele, și femei care mergeau în pelerinaj pe drumurile sfinților celor mai importanți ori voiau să-l urmeze la Ierusalim pe Iisus Hristos, starul nemuritor al creștinismului. În afară de călugării care se bizuiau pe mila semenilor și pe pronia cerească, încît plecau din mănăstiri fără bani și merinde, pentru pelerinii laici o expediție la Roma sau la Ierusalim presupunea cheltuieli mari, pe care nu și le îngăduia oricine. Numai nobilii bogați și orășenii prosperi, în persoană sau prin mijlocirea nevestelor curajoase, își permiteau asemenea investiții care să-i asigure că își vor petrece viața viitoare în rai.

Cu aproape 150 de ani înainte ca Martin Behaim să fi făcut celebrul său glob pămîntesc pentru membrii consiliului orășenesc al orașului său, mai exact în 1350, nobila dame Beatrice Luttrell din comitatul Lincolnshire purcede în pelerinaj la Roma. Era un an jubiliar în Cetatea Eternă, cînd cei ce ajungeau acolo erau absolviți de toate păcatele, trecute și viitoare. Sir Andrew, soțul ei, care tocmai s-a întors din războiul cu francezii, rămîne acasă să se odihnească și să vîneze. Lista obiectelor din multele cufere pe care și le ia Beatrice la drum trădează minuțiozitatea unei femei deprinse cu belșugul, dar și anxietatea călătorului care vrea să se asigure împotriva surprizelor neplăcute de pe drum. Prevăzătoarea dame va călători cu căruța și, înainte de plecare, se întreabă dacă să-și ia cu ea și un animal de companie.

Patruzeci de ani mai tîrziu, Henry Bolingbroke, contele de Derby, pleacă de la Londra într-o cruciadă personală împreună cu cîțiva prieteni și cu nenumărate slugi. Contele vrea să-i aducă pe berberii păgîni la creștinism sau, dacă-l refuză, să se războiască cu ei. Henry își ia cu el cîteva armuri, șase cai de schimb, arme, hîrtie, cerneală și condeie, flamuri, de-ale gurii într-o cantitate uriașă, o avere în bani de cheltuială, zaruri și jocuri de table, ba chiar și un număr neprecizat de borcane în care avea de gînd să pună ciudățeniile peste care spera să dea în Berberia.

Pornind de la însemnările pelerinilor de ambe sexe, ale negustorilor și navigatorilor vremii, Anthony Bale le reconstituie călătoriile, le povestește impresiile „de la fața locului”, dar și relatările din auzite despre Insula Tinereții Veșnice, despre sirenele mîncătoare de bărbați, despre canibalii de pe uscat, dar și despre oamenii înaripați grație bunătății lor. Cartea mai cuprinde și filosofia călătorilor medievali, nuanțată și plastic reprodusă în această carte încîntătoare a dorului de ducă și a nostalgiei fără leac după locurile și oamenii de-acasă.