Ismail Kadare s‑a nascut la 26 ianuarie 1936, la Gjirokaster, un mic orasel din sudul Albaniei. A absolvit Facultatea de Filologie la Tirana, apoi si‑a continuat studiile literare la Moscova, la Institutul de Literatura Maxim Gorki, unde a fost coleg cu marii scriitori sovietici ai epocii. A debutat cu poezie, primele sale doua volume (Visari juvenile, 1954 si Melancolie, 1957) anuntind deja un talent de exceptie. Saltul la proza a fost facut cu romanul Generalul armatei moarte (1963), considerat una dintre primele douazeci de carti ale deceniului sapte. Au urmat alte romane care i‑au consolidat faima internationala: Cetatea, Cronica in piatra, O capitala in noiembrie, Iarna marii insingurari si Concert la sfirsit de toamna. Intre 1990 si 2001 a locuit la Paris, perioada in care a publicat romanele Piramida, Umbra, Spiritus, Florile reci din martie s.a., precum si citeva carti de memorialistica. Extrem de interesant, din punctul de vedere al genezei operei sale, este volumul Dialoguri cu Alain Bosquet, urmare a unui lung interviu acordat televiziunii franceze in 1995. O alta aparitie remarcabila o constituie Moartea care ne‑a unit, zguduitoare carte‑document despre evenimentele din Iugoslavia ultimilor ani. In toamna lui 2001, Kadare s‑a intors, de aceasta data definitiv, la Tirana. In ultimul deceniu, scriitorul albanez a fost nominalizat de patru ori la Premiul Nobel pentru literatura.
