Premiul Nobel pentru Literatură 1961
Traducere din limba sârbă și note de Octavia Nedelcu
Povestiri despre femei este un tablou magnific al Bosniei sfârşitului de secol XVIII şi începutului de secol XIX, dar şi o reflecţie asupra locului pe care această lume eteroclită, zguduită întruna de frământări politice îl atribuie femeilor. Creând o galerie de portrete subtile şi emoţionante, Ivo Andrić urmăreşte destinele mai multor femei, adesea dependente sau oprimate, împinse la un trai în marginea societăţii, care plătesc scump păcatul de a-i fi încălcat legile. De la Mara, creştina devenită amanta unui paşă, care îşi duce zilele copleşită de ruşine, la Jelena, femeia-metaforă care este doar o proiecţie a căutării de sens a bărbatului, o himeră la care nu poate ajunge, însă după care tânjeşte veşnic, femeile din povestirile lui Ivo Andrić rămân întipărite pentru totdeauna în memorie.
„Femeia... este mai degrabă o parte desprinsă din natură, care, sub înfăţişare şi nume de persoană, repetă, într-o formă concentrată, efemeră şi restrânsă, toate marile şi veşnicele procese din natură. Cât timp este copilă, ea este însăşi copilăria, cu tot farmecul acesteia; când iubeşte, toată este numai putere şi frumuseţe a iubirii; când urăşte, este ură întruchipată şi nu cunoaşte alte legi decât cele care guvernează şi declanşează avalanşele, focul sau potopul; când e bolnavă, este numai boală şi durere şi frică de moarte şi luptă împotriva ei, fără a-şi aminti tot ce a fost înainte de boală şi ce ar putea fi după însănătoşire. Şi aşa în toate. Până la capăt.” (Ivo Andrić)
Ivo ANDRIĆ (1892-1975), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1961, este unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai traduşi autori de limbă sârbă. Născut în Bosnia (în perioada când era administrată de Imperiul Austro-Ungar), îşi petrece copilăria la Vişegrad, oraşul despre care va scrie în cel mai celebru roman al său, E un pod pe Drina... În timpul studiilor universitare la Viena face parte din mişcarea revoluţionară Tânăra Bosnie, care militează pentru unirea cu Serbia, şi e un apropiat al cercurilor naţionaliste sârbe, ceea ce duce la arestarea lui după asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand în 28 iunie 1914. Eliberat un an mai târziu, se stabileşte la Belgrad, devenind o figură extrem de cunoscută în cercurile literare din capitală, drept care i se propune o funcţie în noul guvern. În calitate de diplomat, este detaşat în mai multe capitale europene, printre care şi Bucureşti, unde apără cu mare eficienţă interesele regatului iugoslav. Întors în capitală, va scrie cele două volume care-i vor aduce renumele, alcătuind un adevărat opus magnum balkanicus: Cronică din Travnik (1945) şi E un pod pe Drina... (1945). Se vor adăuga alte romane şi volume de povestiri, precum Povestea cu elefantul vizirului (1948), Curtea blestemată (1954), Omer-paşa Latas (postum, 1977). La Editura Polirom au apărut: E un pod pe Drina... (2018, 2020), Cronică din Travnik (2019), Povestea cu elefantul vizirului (2020), Povestiri din singurătate (2020) și Omer-paşa Latas (2021).
