- ISBN
- 973-683-914-1
- An apariție
- 2002
- Lună apariție
- 12
- Număr pagini
- 378
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 106x180
- Colecție
- BIBLIOTECA POLIROM
- Domenii
Traducere de Angela Hondru. „Padurea norvegiana” (1987) are ca punct de plecare melodia Norwegian Wood a formatiei Beatles, melodie pe care protagonistul Toru Watanabe o asculta in timp ce avionul se pregateste sa aterizeze pe aeroportul Hamburg si care ii trezeste amintiri dureroase legate de evenimente petrecute cu optsprezece ani in urma cind, la fel ca in cintecul amintit, a avut senzatia de izolare si singuratate: Naoko s-a spinzurat in padurea intunecata din preajma sanatoriului, cei apropiati l-au parasit si „cind m-am trezit, eram singur”. Trebuie evidentiata capacitatea autorului de a crea cu mijloace originale impresia de straniu, de enigmatic, uneori de terifiant, de a ne insufla pe cai nebanuite un sentiment al inexplicabilului.
- An apariție
- 2002
- Lună apariție
- 12
- Număr pagini
- 378
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 106x180
Despre autori
Haruki Murakami (n. 1949) este unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani. A studiat literatura la Universitatea Waseda din Tokio. Primul său roman, Ascultă cum cântă vântul (1979), i-a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) şi În căutarea oii fantastice (1982), distins cu Premiul Noma. În 1987 publică Pădurea norvegiană, bestseller internaţional, tradus în numeroase limbi şi vândut în peste patru milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio şi spiritul japonez (1997) şi romanele La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor (1985), pentru care a primit Premiul Tanizaki, Dans dans dans (1988), Cronica păsării-arc (1994), nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award, Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul mării (2002) şi În noapte (2004), precum şi volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a dispărut (1993), După cutremur (2000), Salcia oarbă, fata adormită (2006) şi Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă (2007). În ultimii ani i-au apărut romanele 1Q84 (2009-2010), Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj (2013) şi Uciderea Comandorului (2017), volumul de convorbiri cu dirijorul Seiji Ozawa Pur şi simplu despre muzică (2011) şi volumele de povestiri Bărbaţi fără femei (2014) şi Persoana întâi singular (2020).