Traducere de Nicolae Iliescu. Postfata de Livia Cotorcea. Alaturi de numele lui Soljenitin si Pasternak, numele lui Osip Mandelstam vorbeste despre rezistenta spiritului impotriva teorismului stalinist. Vintul proaspat al libertatii adie din aceasta carte sufocanta, al carei manuscris, elaborat intre 1964 si 1969, a ajuns clandestin in Occcident, purtind titlul modest de „Memorii”. „Memoriile” Nadejdei Mandelstam incep in anul 1934, momentul primei arestari a poetului, evocind apoi cei trei ani de exil la Cerdin si Voronej, si sfirsesc cu moartea lui Osip Mandelstam intr-un lagar de tranzit de linga Vladivostok, la o data necunoscuta din anul 1938. Cartea nu constituie doar un foarte avizat comentariu despre perioada cea mai dramatica si mai fecunda din viata si creatia celui care a fost unanim considerat unul dintre cei mai mari poeti rusi din secolul XX, ci si o marturie exceptionala a procesului de asfixiere a culturii ruse care a insotit acapararea puterii de catre Stalin.
Imaginati-va Jurnalul fericirii al lui Nicolae Steinhardt, Fenomenul Pitesti al lui Virgil Ierunca, Pe muntele Ebal al lui Teohar Mihadas si, in genere, toata literatura Gulagului (autohton sau nu) rescrisa in jurul unui mare poet. Ca si cind in centrul infernului din “Fenomenul Pitesti” ar fi captiv Dante, sa zicem. Mai mult, imaginati
Un document exceptional de istorie in cel mai larg sens al termenului, o aparitie necesara si o carte grea (solicitanta la lectura in sensul cantitatii impresionante de evenimente, dar de o uluitoare coerenta si continuitate narativa), o lectura obligatorie pentru a preveni uitarea si ignoranta. Este o carte complexa, nu doar un volum de memorii, c
Aparitia cartii este un eveniment in Romania, desi autoarea este o marturisitoare indirecta a infernului concentrationar. Viziunea sa asupra Patriei Revolutiei este una matriarhal-tragica, aceea a milioane de Antigone persecutate, care nu indraznesc sa-si plinga si sa-si ingroape mortii din Gulag, caci ritualul funerar este interzis, rudele nevind
(...) poetul Mandelstam n-a crezut niciodata cu adevarat ca va scapa si, in cei trei ani citi ii mai ramasesera pina la moarte, si-a dictat sotiei mare parte a operei pe care o purta in cap. Nadejda Mandelstam a scapat, a pastrat atit cit s-a putut manuscrisele si si-a scris memoriile... Astfel Rusia a pierdut un mare poet, iar noi mai aflam cite c
Nadejda Mandelștam, „evreică ortodoxă la cea de-a treia generație”, după cum declara ea însăși, s-a născut la Saratov, în 31 octombrie 1899. A studiat pictura, lucrînd în atelierul pictoriței Alexandra Ekster, la Kiev. La 1 mai 1919, a făcut cunoștință cu Osip Mandelștam, de care nu s-a mai despărțit pînă la 1 mai 1938, ziua ultimei arestări a poetului. În timpul terorii staliniste, Nadejda Mandelștam a salvat de la distrugere moștenirea poetică a soțului. Abia după mulți ani de pribegie, în 1958, a obținut permisiunea de-a se întoarce la Moscova. A murit în anul 1980.
Noi și partenerii noștri stocăm și/sau accesăm informațiile de pe un dispozitiv, cum ar fi modulele cookie, și prelucrăm date cu caracter personal, cum ar fi identificatori unici și informații standard trimise de un dispozitiv, pentru reclame și conținut personalizate, măsurători de reclame și de conținut, informații despre publicul-țintă, precum și în scopul dezvoltării și îmbunătățirii produselor. Cu permisiunea dvs., noi și partenerii noștri putem folosi date și identificări precise de geolocație prin scanarea dispozitivului. Puteți da clic pentru a vă da acordul cu privire la prelucrarea realizată de către noi și partenerii noștri conform descrierii de mai sus. Vă rugăm să rețineți că este posibil ca anumite prelucrări ale datelor dvs. cu caracter personal să nu necesite consimțământul dvs., dar aveți dreptul de a refuza o astfel de prelucrare. Preferințele dvs. se vor aplica numai acestui site web.