Moscova cea fericită şi alte nuvele
Moscova cea fericită şi alte nuvele
Moscova cea fericită şi alte nuvele
Moscova cea fericită şi alte nuvele
Moscova cea fericită şi alte nuvele
Moscova cea fericită şi alte nuvele
Moscova cea fericită şi alte nuvele
Moscova cea fericită şi alte nuvele
Moscova cea fericită şi alte nuvele
Moscova cea fericită şi alte nuvele
Moscova cea fericită şi alte nuvele
Moscova cea fericită şi alte nuvele
Moscova cea fericită şi alte nuvele
Moscova cea fericită şi alte nuvele
Moscova cea fericită şi alte nuvele
Moscova cea fericită şi alte nuvele
Moscova cea fericită şi alte nuvele
Moscova cea fericită şi alte nuvele
Moscova cea fericită şi alte nuvele
Moscova cea fericită şi alte nuvele
ISBN
973-681-229-4
An apariție
2003
Lună apariție
12
Număr pagini
504
Tip ediție
broșată
Format
106x180
Colecție
BIBLIOTECA POLIROM
Domenii

Moscova cea fericită şi alte nuvele

Autori: Andrei Platonov
 

Traducere si prefata de Emil Iordache.

„Platonov este un autor extraordinar, poate cel mai stralucit scriitor rus al secolului XX.“ (Tatiana Tolstaia) „Opera lui Platonov nu se ofera nicidecum interpretarilor univoce; e dificil sa-l punem pe aceeasi treapta cu ceva deja stiut si asimilat, nu-i usor sa gasim pentru el contextele literare si filosofice. Platonov este un scriitor cu totul deosebit, un «original», un «extraterestru» al literaturii secolului XX.“ (Henryk Chlystowski) „Spre deosebire de majoritatea contemporanilor sai, care au fost, mai mult sau mai putin, gurmanzi ai stilisticii, Platonov a explorat limbajul epocii, vazind in acesta asemenea hauri, incit, dupa ce a privit o data, nu a mai putut sa alunece pe suprafata literara si sa se ocupe cu subtilitatile subiectului, cu inovatii tipografice si broderii stilistice.“ (Joseph Brodsky)

An apariție
2003
Lună apariție
12
Număr pagini
504
Tip ediție
broșată
Format
106x180
Fără comentarii

„Moscova cea fericita” • „Groapa de fundatie” • „Marea din adincuri” • „Ca sa fie”



Despre autori


Andrei Platonov (1899‑1951) este unul dintre scriitorii cărora o ideologie culturală agresiv-selectivă le‑a lăsat în circulaţie numai o parte din operă, nu cea mai importantă, astfel că timp de câteva decenii posteritatea i‑a receptat drept creatori „de pluton”, ocupând un loc de mijloc într‑o ierarhie oficializată şi tocmai de aceea nesupusă revizuirilor periodice fireşti. Dintr‑o contemporaneitate care l‑a calificat de câteva ori drept „canalie duşmănoasă”, „agent al chiaburimii”, cântăreţ al „proştilor şi smintiţilor”, silindu‑l să‑şi ia nenumărate angajamente de revenire „pe linie”, Platonov a trecut după moarte pe lângă „dezgheţul” hruşciovist, rămânând în continuare autorul unei sume de texte, dar nu al unei opere închegate. De‑abia în ultimele două decenii au văzut lumina tiparului mai multe scrieri importante, dintre care se cuvin în primul rând amintite romanele şi nuvelele de mai mare sau mai mică întindere: Cevengur (1926‑1930), Groapa de fundaţie (1929‑1930), Ca să fie (1931), Marea din adâncuri (1934), Moscova cea fericită (1932‑1936), adică nucleul operei, ceea ce era până de curând cunoscut alcătuind, de fapt, periferia acesteia, realizată la un nivel remarcabil, dar numai atât.



Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri