Tot ce am citit mai zguduitor in 2003, daca e voie sa te exprimi astfel, azi, la 2003 ani dupa nasterea lui Christos: pagina 122 din <>, capodopera cu care se deschide <>, cartea lui Andrei Platonov, tradusa si prefatata excelent de Emil Iordache, la Editura Polirom. De cind am citit cartea, ma indemn sa fac o recomandare catre cititorii nostri; nu izbutesc. Nu pot depasi singurul cuvint - si el, parca, nevolnic in 2003: nu-l rostesc. Nefericiti aceia care s-au lasat izbiti, izbaviti si istoviti de Andrei Platonov, cel care a cerut ca nimeni altul in secolul acesta salbatic <>, slavind nedumerirea inimii si ingindurarea mintii, cel care s-a uitat la viata materiei <> ca la sine insusi, iar la natura cu compatimirea zgircita ceruta <>. Chinuit de Stalin care l-a interzis cu mina lui, fiind singurul ce i-a inteles antistalinismul la o vreme cind nu aparusera nici Koestler, nici Orwell, nici Soljenitin, Platonov - pagina dupa pagina - ia in ochii mei dimensiunea unui alt Andrei Rubliov ¦