978-973-46-8474-8
978-973-46-8475-5
2021
Învinşi şi învingători
Autori: Anneli Ute Gabanyi , Alexandru Muraru , Andrei Muraru , Daniel ȘandruMoment controversat al istoriei României, evenimentele din decembrie 1989 dau naștere și astăzi unor dezbateri aprinse cu privire la caracterul lor – a fost revoluție, revoltă populară sau lovitură de stat? „Momentul fondator” al României democratice, după mai bine de 50 de ani de regimuri dictatoriale, Revoluția din decembrie 1989 a devenit granița în timp între două regimuri politice și între două lumi. Din cauza caracterului lor violent și a numărului mare de victime, evenimentele din decembrie 1989 au lăsat urme distincte în memoria colectivă și în cea istorică, precum și în felul în care a fost percepută, la nivel individual sau colectiv, ideea de revoluție după prăbușirea comunismului.
Ce au urmărit participanții? Ce rol a jucat Securitatea, principalul organ represiv al regimului? Cît adevăr există în teoria unei intervenții externe? Ce nu s-a spus despre procesul soților Ceaușescu? Care este raportul dintre adevărul juridic și cel istoric cu privire la cele întîmplate în decembrie 1989? Care sînt preliminariile și principalele etape ale prăbușirii și preluării/transferului de putere? Ce au declarat actorii implicați? Cum s-au desfășurat luptele pentru controlul instituțiilor și în ce împrejurări s-au înregistrat victime în rîndul militarilor și al civililor? Cum pot fi contextualizate internațional evenimentele? Acest volum colectiv aprofundează, rediscută și reevaluează Revoluția Română cu metode de analiză specifice unor domenii diverse: istorie (politică, militară, socială), drept, relații internaționale, științe politice ș.a. Toate aceste cercetări pot fi subsumate clivajului dintre învinși și învingători, important pentru prezentul societății românești.
Anneli Ute Gabanyi este politolog şi istoric. Şi‑a susţinut doctoratul la Universität der Bundeswehr „Helmut Schmidt”, Hamburg, cu teza „Systemwechsel in Rumänien. Von der Revolution zur Transformation” [Schimbare de sistem în România. De la revoluţie la transformare]. Ultima poziţie deţinută a fost cea de cercetător principal la Deutsches Institut für Internationale Politik und Sicherheit der Stiftung Wissenschaft und Politik, Berlin. Domeniile sale de interes cuprind: România în perioada regimului comunist – regim politic, ideologie, politica externă şi de securitate, politica culturală; Revoluţia română din 1989; procesul de transformare politică şi economică a României după 1989; sistemul politic al României; integrarea în structurile euro‑atlantice; Republica Moldova. Publicaţii recente: „Die Moldau und der Zerfall der UdSSR” (Martin Malek şi Anna Schor‑Tschudnowskaja, eds., Der Zerfall der Sowjetunion: Ursachen – Begleiterscheinungen – Hintergründe, 2013), „Rumänien ein Jahr nach den Parlamentswahlen Ende 2012” (Südosteuropa Mitteilungen, 2014), „Präsidentschaftswahlen in Rumänien – Neustart nach fünfundzwanzig Jahren?” (Bálint Balla, Wolfgang Dahmen şi Anton Sterbling, eds., Demokratische Entwicklungen in der Krise? Politische und gesellschaftliche Verwerfungen in Rumänien, Ungarn und Bulgarien, 2015), „The Berlin Wall” (Alberto Gasparini, ed., The Walls between Conflict and Peace, 2017), „Politische Opposition im kommunistischen Rumänien (1944‑1989)” (Uwe Backes, Günther Heydemann şi Clemens Vollnhals, eds., Staatssozialismen im Vergleich. Staatspartei – Sozialpolitik – Opposition, 2019).
Alexandru Muraru este politolog şi istoric, cercetător ştiinţific III în cadrul Departamentului de Cercetare al Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social‑Politice al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Este profesor asociat în ştiinţe politice la aceeaşi universitate. În anul academic 2019‑2020 este Fulbright Visiting Senior Scholar la New York University. Şi‑a susţinut doctoratul în ştiinţe politice în 2011, cu o teză despre dezbaterile privind regalitatea în România postcomunistă. Absolvent şi doctor al şcolii de ştiinţe politice ieşene, a urmat şi două programe de master, în istorie şi studii europene, la aceeaşi universitate. A beneficiat de numeroase burse de studiu în Europa şi America de Nord sau de participări la programe postuniversitare avansate şi a susţinut prelegeri şi conferinţe internaţionale pe teme de istorie recentă sau istoria mentalităţilor. Este autorul lucrărilor Cum supravieţuieşte monarhia într‑o republică? Regele Mihai, românii şi regalitatea după 1989 (2015) şi Republica Monarhică. Aportul Familiei Regale la integrarea euro‑atlantică a României (2009). A coordonat volumele Ana, Regina. Acasă pentru totdeauna (2016), Anul Regal. Jurnalul Jubileului de 150 de ani de la fondarea Casei Regale a României (coed. Daniel Şandru, 2016), Regele, comuniştii şi Coroana. Adevărata istorie a abdicării lui Mihai I (coed. Andrei Muraru, 2017), Mihai I al României. Regele nostru. Martori, experienţe, amintiri regale (2018) şi Lumea Majestăţii Sale. Jubileul Custodelui Coroanei Române (coed. Daniel Şandru, 2019). A publicat zeci de studii şi articole privind problema monarhică în România postcomunistă şi evoluţiile generate de acest subiect. A fost consilier la Cancelaria Prim‑ministrului (2005‑2009), director general al Institutului Naţional al Patrimoniului (2013‑2014) şi este membru în conducerea Societăţii Române de Radiodifuziune (2014‑prezent). Pentru poziţiile sale publice şi lucrările despre regalitate, a fost decorat de două ori de regele Mihai I al României cu Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate (2008) şi cu Ordinul „Coroana României” în grad de Ofiţer (2015).
Andrei Muraru este istoric, lector universitar la SNSPA (Bucureşti), Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană, şi cercetător ştiinţific gradul III la Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (Bucureşti). A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (2005), unde şi‑a susţinut şi doctoratul (2011) cu o teză despre procesele postbelice ale criminalilor de război. A fost cercetător (2006‑2012) şi preşedinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc – IICCMER (2012‑2014), calitate în care a demarat campania de aducere în faţa justiţiei a foştilor responsabili din aparatul comunist de represiune. În perioada 2006‑2009 a fost consilier la Cancelaria Prim‑ministrului şi consilier al directorului general al Arhivelor Naţionale ale României. A fost bursier la Universitatea „Aristotel” din Salonic (2004‑2005), New Europe College (2009‑2010) şi United States Holocaust Memorial Museum, Washington, DC (2010‑2011). Este autorul volumului Vişinescu, torţionarul uitat. Închisoarea, crimele, procesul (2017). A publicat numeroase studii în reviste de specialitate şi lucrări colective. A coordonat volumele Regele, comuniştii şi Coroana. Adevărata istorie a abdicării lui Mihai I (2017, în colab. cu Alexandru Muraru), Dicţionarul penitenciarelor din România comunistă (1945‑1967) (2008) şi este coautor al primului manual despre dictatura comunistă, O istorie a comunismului din România. Manual pentru liceu (ed. I, 2008; ed. a II‑a, 2009; ed. a III‑a, 2014). A participat la numeroase conferinţe internaţionale, a susţinut prelegeri şi are frecvent contribuţii pe teme de istorie recentă. Pentru activitatea în fruntea IICCMER a fost decorat de regele Mihai cu Ordinul „Coroana României” în grad de Ofiţer (2015). Din decembrie 2014 este consilier al preşedintelui României.
Daniel Şandru este politolog, profesor universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative a Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi, instituţie în cadrul căreia a deţinut funcţia de preşedinte al senatului universitar şi de prorector. Licenţiat, ca şef de promoţie, al Facultăţii de Filosofie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (1999) şi, ulterior, absolvent de ştiinţe politice (2001) în cadrul aceleiaşi instituţii, are un master în filosofie politică (2000), un doctorat magna cum laude în filosofie (2008), cu teza „Valenţe epistemologice ale conceptului de ideologie”, şi a obţinut în 2019 un doctorat summa cum laude în ştiinţe politice, cu teza „Dimensiuni ale populismului în România contemporană”, la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Între 2010 şi 2013 a fost bursier postdoctoral al Academiei Române şi a efectuat stagii de cercetare la Universität Konstanz (2010, 2012) şi la Humboldt-Universität, Berlin (2011). A publicat Reinventarea ideologiei (2009, Premiul „Ion Petrovici” al Academiei Române, Premiul revistei Sfera Politicii şi Premiul revistei Transilvania pentru filosofie politică), Sub semnul paradoxului cotidian (2010, publicistică) şi Ipostaze ale ideologiei în teoria politică (2014, Premiul revistei Transilvania pentru teorie politică) şi a coordonat, în colaborare, volumele: Mass-media şi democraţia în România postcomunistă (ed. I, 2011; ed. a II-a revăzută şi adăugită, 2013), Totalitarismul. De la origini la consecinţe (2011), Sinteze de ştiinţă politică (2012), Dimensiuni social-politice ale operei lui Petre Andrei (2012), Zece exerciţii de „inginerie constituţională” (2013), Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali şi ideologie în România comunistă (2015), Repere ale comunicării interculturale (2015), Anul Regal. Jurnalul Jubileului de 150 de ani de la fondarea Casei Regale a României (2016) şi Lumea Majestăţii Sale. Jubileul Custodelui Coroanei Române (2019). În 2019 a publicat volumul Maladii postcomuniste şi, împreună cu Radu Carp, volumul de dialoguri Cine sîntem şi ce ne ţine împreună? Reflecţii post-Centenar despre natura democraţiei în România. Între august 2016 şi februarie 2017 a fost secretar de stat, coordonator al Departamentului Centenar din cadrul Cancelariei Prim-ministrului Guvernului României, iar din aprilie 2017 coordonează Programul Centenar al Primăriei Municipiului Iaşi pentru perioada 2017-2020. În 2016, în calitate de director al revistei de cultură contemporană Timpul (2014-2017), publicaţie căreia preşedintele României i‑a conferit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, categoria „Promovarea culturii”. Pentru coordonarea activităţilor Departamentului Centenar, în 2019 a fost decorat de Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei Române, cu Medalia Regală pentru Loialitate şi i s-a conferit „Meritul Academic”, cea mai înaltă distincţie a Academiei Române.
