Premiul AgențiadeCarte.ro pentru Cartea de critică literară, istorie literară și teorie literară, ediția I, 2019
Vase comunicante. (Inter)fețe ale avangardei românești interbelice nu este doar încă o carte despre avangardă. E, înainte de orice, o pledoarie pentru abordarea complexă a acesteia în relație cu fenomene diferite sau chiar opuse. Din acest unghi, Junimea se înfățișează (și) ca o „avangardă” culturală, rivalii, dar, în fond, complementarii Eminescu și Macedonski, ca „oameni ai începutului de drum” al modernității, dadaismul își dezvăluie dimensiuni insuficient cercetate, ca și futurismul, asimilat pe căi diferite de avangardiștii din România interbelică și de existențialiștii generației lui Eliade & Co. Așa-zisul „tradiționalism” al lui Ilarie Voronca apare ca o nouă ipostază a avangardismului său caleidoscopic, tînărul Geo Bogza îi aduce, în reportajele sale, pe Caragiale și Sadoveanu pe frecvența lui Blecher, „trăirismul” mistic se întîlnește cu dadaismul (prin Eugen Ionescu), suprarealiștii noștri își arată noi fețe, radicalismele ideologice ale artiștilor trec adeseori din una în alta, iar aparentele opoziții sînt unificate, pe dedesubt, de presupoziții comune. O carte care amendează, nuanțează sau infirmă prejudecăți despre avangardă, despre interbelicul autohton și, în ultimă instanță, despre cultura română.
„Chiar dacă, pe anumite direcții, continuă Avangarda românească și complexul periferiei. Primul «val» (2007), cartea de față are nu doar altă compoziție, ci și alte mize. Ea nu e, nici nu se pretinde a fi o «sinteză» panoramică a avangardei românești interbelice (și a «valurilor» sale succesive). Nu e nici o diagramă a modernității noastre intelectuale, literare și artistice radicale, deși oferă unele deschideri în acest sens, pe linia caracterului său amfibiu, ambivalent. «Revoluțiile» antiburgheze produse de cultura crizei care definește, deopotrivă, momentul din preajma Primului Război Mondial și, în alt plan, deceniul patru al secolului trecut sînt, uneori, derutant de diverse. O miză particulară a volumului o constituie evidențierea diversității și complexității fenomenului avangardist (nu doar) autohton, a «fețelor» și «interfețelor» sale multiple.” (Paul Cernat)
Paul Cernat (n. 5 august 1972, București), unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați critici din noua generație, este conferențiar doctor la Facultatea de Litere a Universității din București și Cercetător Științific I la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. A publicat, în ultimele două decenii, studii, eseuri și cronici literare în majoritatea publicațiilor importante din țară. Autor al mai multor zeci de prefețe și postfețe, colaborator la numeroase volume colective cu profil de istorie literară, istoria ideilor și studii culturale. Volume de autor: Contimporanul. Istoria unei reviste de avangardă (Institutul Cultural Român, 2007), Avangarda românească și complexul periferiei. Primul „val” (Cartea Românească, 2007), Modernismul retro în romanul românesc interbelic (Art, 2009), Existențialismul românesc interbelic (Muzeul Național al Literaturii Române, 2013). A publicat în colaborare cu Ion Manolescu, Angelo Mitchievici și Ioan Stanomir volumele În căutarea comunismului pierdut (Paralela 45, 2001), O lume dispărută. Patru istorii personale urmate de un dialog cu H.-R. Patapievici (Polirom, 2004), Explorări în comunismul românesc (vol. I, Polirom, 2004), Explorări în comunismul românesc (vol. II, Polirom, 2005), iar împreună cu Angelo Mitchievici și Ioan Stanomir, Explorări în comunismul românesc (vol. III, Polirom, 2008). Împreună cu Andrei Ungureanu a publicat romanul fantasy Războiul fluturilor (Polirom, 2005).
