Traducere din limba portugheză și note de Mirela Stănciulescu
În anul 1979, José Saramago pornește într-o lungă călătorie prin țara sa, de la nord la sud, care se va încheia în vara anului următor. Rezultatul acestei explorări este Călătorie prin Portugalia, o carte dedicată în primul rând portughezilor, dar nu numai, menită să readucă în prezent o multitudine de informații istorice și culturale, să preschimbe clișeele patriotarde pe care timpul și sistemele educaționale le-au împământenit în mințile tuturor și să refacă un traseu al adevărurilor și al frumoaselor legende care populează o lume în pericol de a fi dată uitării.
Când José Saramago s-a hotărât să scrie o carte despre Portugalia, și-a dorit ca aceasta să fie diferită de altele cu același subiect: i-a reușit pe deplin. Înregistrându-și impresiile de călătorie despre țara pe care o iubește mai mult decât pe oricare alta, Saramago pune Portugalia într-o lumină pe care numai un autor genial o poate născoci. Fie că descrie o fortăreață medievală sau donjoanele întunecate ale unui castel, el face locurile pe care numai turiștii le mai vizitează astăzi să prindă viața și să-și spună singure povestea.
„Una peste alta, cred că nu sunt un romancier, ci mai degrabă un eseist ratat, care s-a apucat să scrie romane tocmai pentru că nu știa să scrie eseuri.” (Jose Saramago)
„Această Călătorie prin Portugalia este o poveste. Povestea unui călător pe parcursul călătoriei pe care a făcut-o, povestea unei călătorii care a transportat cu sine un călător, povestea unei călătorii și a unui călător reuniți într-o contopire căutată a celui care vede și a ceea ce este văzut, o întâlnire nu întotdeauna tihnită de subiectivități și obiectivități.” (José Saramago)
„Ceea ce ar trebui să vă atragă mai întâi atenția este numele lui Saramago, vocea care de obicei plutește peste lumea ficțiunii și care acum stăpânește și lumea reală, lumea Portugaliei natale.” (The Seattle Times)
„Saramago este unul dintre cei mai empatici scriitori, cu un ochi limpede și o înțelegere a lucrurilor pe care nu le rupe de mediul lor: iată o calitate care în zilele noastre se cheamă ințelepciune.” (The New York Times)
José SARAMAGO s-a născut la 16 noiembrie 1922 în Azinhaga (Ribatejo), într-o familie modestă. Destinul său scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminând cu decernarea Premiului Nobel pentru Literatură (1998). După debutul din 1947, cu romanul Terra do Pecado (cu titlul iniţial, Văduva, schimbat de editor), urmat de o tăcere de aproape două decenii, Saramago a publicat volume de poeme, cronici literare şi politice, nuvele, piese de teatru, nenumărate traduceri, revenind la roman abia în 1977, cu Manual de pictură şi caligrafie (Polirom, 2010, 2022). Ridicat de la pământ (1980) îi aduce recunoaşterea în spaţiul lusitan şi impune fraza şi punctuaţia care vor constitui de acum înainte marca inconfundabilă a stilului său. Celebritatea internaţională o dobândeşte cu Memorialul mânăstirii (1982; Polirom, 2007, 2017, 2023), care, alături de Anul morţii lui Ricardo Reis (1984; Polirom, 2003, 2009, 2018) şi Istoria asediului Lisabonei (1989; Polirom, 2004, 2014, 2018), formează seria narativă cu tematică istorică, scriitorul acordând o atenţie specială „originii şi identităţii portugheze”. În 1991 publică Evanghelia după Isus Cristos (Polirom, 2003, 2012), cel mai polemic roman al său, care reconstruieşte o viaţă apocrifă a lui Isus. O cotitură în universul tematic romanesc al lui José Saramago o constituie seria de ficţiuni ucronice şi alegorice începută cu Pluta de piatră (1986; Polirom, 2002, 2015) şi continuată de Eseu despre orbire (1995; Polirom, 2005, 2008, 2013), Toate numele (1997; Polirom, 2002, 2008, 2011), Peştera (2000; Polirom, 2005, 2009, 2013), Omul duplicat (2002; Polirom, 2009, 2016), Eseu despre luciditate (2004; Polirom, 2008, 2014) şi Intermitenţele morţii (2005; Polirom, 2007, 2009, 2013). La Editura Polirom au mai apărut: Călătoria elefantului (2010, 2014), Cain (2012, 2014), Caietul. Texte scrise pentru blog: septembrie 2008 – martie 2009 (2010), Ultimul caiet. Texte scrise pentru blog: martie 2009 – noiembrie 2009 (2011), Călătorie prin Portugalia (2011), Lucarna (2013), Halebarde, halebarde (2015), De la statuie la piatră (2017), Jurnalul din anul Nobelului (2021) şi Poemele posibile. Antologie 1966-1975 (2022). José Saramago şi-a petrecut ultimii ani în Lanzarote, Insulele Canare, continuând să scrie şi să publice. S-a stins din viaţă în iunie 2010.
