Premiul Nobel pentru Literatură 1969
Traducere de Ileana Cantuniari și Veronica D. Niculescu
Figură excepţională a literaturii absurdului, Samuel Beckett excelează în egală măsură în arta romanului, în dramaturgie şi în nuvelistică. El pune în scenă, în cele mai diverse forme, tragedia gândirii care îşi pierde statutul de inteligenţă ordonatoare într-un univers ce alunecă iremediabil în iraţional. Povestirile şi nuvelele reunite în acest volum oferă o perspectivă panoramică asupra evoluţiei scriiturii sale, de la proza cu puternice influenţe joyceene din prima perioadă de creaţie, încărcată de erudiţie şi intertextualism, la cea autoreferenţială şi minimalistă din ultima perioadă. Respingând categoric elementele tradiţionale legate de intrigă, personaje şi decor, textele lui Beckett creează o lume golită de semnificaţii, a spaţiilor claustrofobe şi a pustietăţilor întunecoase, populată de mizantropi cinici şi angoasaţi, vagabonzi cu trupuri şubrede şi solitari apatici care se străduiesc fără speranţă să exprime inexprimabilul şi să găsească un rost existenţei lipsite de finalitate. Această viziune sumbră asupra vieţii este ilustrată prin limbajul esenţializat la maximum cu o subtilitate care face din Beckett unul dintre cei mai mari scriitori ai secolului XX.
Samuel BECKETT (1906‑1989) s-a născut în Irlanda, într‑o familie protestantă din clasa de mijloc. A studiat franceza şi italiana la Trinity College şi a predat o scurtă perioadă la Campbell College din Belfast şi la Şcoala Normală Superioară din Paris, unde s‑a stabilit definitiv în 1937. Poet, dramaturg, nuvelist, critic şi traducător, reprezentant de marcă al literaturii absurdului, Beckett a ilustrat în operele sale lipsa de sens a existenţei, dezintegrarea valorilor tradiţionale şi alienarea individului. A publicat numeroase volume de poezii, povestiri, piese de teatru, romane şi eseuri critice, dintre care amintim: Eleutheria (1947), Aşteptându-l pe Godot (1949), Sfârşit de partidă (1957), Murphy (1938), Molloy (1951), Malone murind (1952), Cum e (1960), Watt (1968), Mercier şi Camier (1970).
