Premiul Nobel pentru Literatură 1969
Traducere din limba engleză și note de Veronica D. Niculescu
Scris în limba engleză şi presărat cu numeroase detalii autobiografice, Vis cu femei frumoase şi nu prea se supune într-o oarecare măsură canoanelor romaneşti legate de intrigă, personaje şi decor, deschizând vasta galerie de antieroi beckettieni cu o figură memorabilă – Belacqua, eternul crai. Limbajul, caracteristic prozei cu puternice influenţe joyceene, este încărcat de erudiţie şi intertextualism, de invenţii lexicale, dar şi de jocuri de cuvinte sclipitoare, de o poeticitate cuceritoare şi de un umor negru care atenuează viziunea sumbră a scriitorului asupra existenţei. Tragedia lipsei de sens, a incoerenţei şi confuziei generale ce guvernează existenţa umană e prezentă în roman ca o muzică de fond obsesivă, găsindu-şi expresia în ingenioasele experimente stilistice.
Samuel BECKETT (1906‑1989) s-a născut în Irlanda, într‑o familie protestantă din clasa de mijloc. A studiat franceza şi italiana la Trinity College şi a predat o scurtă perioadă la Campbell College din Belfast şi la Şcoala Normală Superioară din Paris, unde s‑a stabilit definitiv în 1937. Poet, dramaturg, nuvelist, critic şi traducător, reprezentant de marcă al literaturii absurdului, Beckett a ilustrat în operele sale lipsa de sens a existenţei, dezintegrarea valorilor tradiţionale şi alienarea individului. A publicat numeroase volume de poezii, povestiri, piese de teatru, romane şi eseuri critice, dintre care amintim: Eleutheria (1947), Aşteptându-l pe Godot (1949), Sfârşit de partidă (1957), Murphy (1938), Molloy (1951), Malone murind (1952), Cum e (1960), Watt (1968), Mercier şi Camier (1970).
