- ISBN
- 978-973-46-8887-6
- An apariție
- 2022
- Lună apariție
- 2
- Număr pagini
- 312
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 106x180
- Colecție
- TOP 10+
- Domenii
Romanul Ascultă cum cântă vântul, distins cu Premiul Gunzo, a fost ecranizat în 1981 de regizorul japonez Kazuki Ōmori.
Traducere din limba japoneză de Angela Hondru
Alcătuind, împreună cu În căutarea oii fantastice (1982), halucinanta „Trilogie a Şobolanului”, romanele reunite în acest volum, Ascultă cum cântă vântul (1979) şi Pinball, 1973 (1980), prefigurează nu numai fascinaţia lui Murakami pentru literatura şi cultura occidentale, ci şi unele dintre temele predilecte ale operei sale: singurătatea individului, nevoia de tovărăşie sau zădărnicia existenţei. Cele două romane păstrează continuitatea anumitor decoruri (pitorescul Bar al lui J) şi personaje (naratorul fără nume, J şi Şobolanul). Ascultă cum cântă vântul urmăreşte peripeţiile unui student la Biologie întors în oraşul natal în perioada vacanţei de vară şi complicatele sale relaţii amoroase. Pinball, 1973, cel de-al doilea roman, se concentrează asupra pasiunii lui obsesive pentru jocul de pinball şi asupra vieţii de zi cu zi în alienantul Tōkyō, alături de misterioasele gemene 208 şi 209, ascultând muzică, fumând, bând bere sau mâncând cartofi prăjiţi.
- An apariție
- 2022
- Lună apariție
- 2
- Număr pagini
- 312
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 106x180
Despre autori
Haruki Murakami (n. 1949) este unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani. A studiat literatura la Universitatea Waseda din Tokio. Primul său roman, Ascultă cum cântă vântul (1979), i-a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) şi În căutarea oii fantastice (1982), distins cu Premiul Noma. În 1987 publică Pădurea norvegiană, bestseller internaţional, tradus în numeroase limbi şi vândut în peste patru milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio şi spiritul japonez (1997) şi romanele La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor (1985), pentru care a primit Premiul Tanizaki, Dans dans dans (1988), Cronica păsării-arc (1994), nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award, Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul mării (2002) şi În noapte (2004), precum şi volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a dispărut (1993), După cutremur (2000), Salcia oarbă, fata adormită (2006) şi Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă (2007). În ultimii ani i-au apărut romanele 1Q84 (2009-2010), Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj (2013) şi Uciderea Comandorului (2017), volumul de convorbiri cu dirijorul Seiji Ozawa Pur şi simplu despre muzică (2011) şi volumele de povestiri Bărbaţi fără femei (2014) şi Persoana întâi singular (2020).