- ISBN
- 978-973-46-6361-3
- An apariție
- 2016
- Lună apariție
- 11
- Număr pagini
- 568
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 106x180
- Colecție
- TOP 10+
- Domenii
Traducere din limba rusă şi note de Adriana Liciu
Învierea este ultimul roman al lui Tolstoi, la care a lucrat cu întreruperi un deceniu întreg.
Povestea este inspirată de un caz real din epocă. Pe cînd îşi face datoria ca jurat într-un proces dificil, prinţul Nehliudov o recunoaşte în prostituata acuzată de crimă şi jaf pe slujnica nevinovată de care se îndrăgostise în adolescenţă şi pe care a sedus-o ceva mai tîrziu. Atunci cînd femeia devine victima unei erori judiciare stupide, Nehliudov nu-şi mai poate urma traiul luxos şi lipsit de griji, ci decide să renunţe la tot şi s-o urmeze, pentru a o salva cu orice preţ, potolindu-şi astfel chinuitorul sentiment de vinovăţie pentru soarta ei tragică. Învierea este un tablou vast al Rusiei de sfîrşit de secol XIX, în care imaginea celulelor mizere de închisoare se suprapune cu bogăţia strălucitoarelor palate nobiliare; romanul reprezintă în acelaşi timp o critică plină de indignare la adresa sistemului de guvernămînt, a justiţiei şi a Bisericii.
- An apariție
- 2016
- Lună apariție
- 11
- Număr pagini
- 568
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 106x180
Despre autori
Lev Nikolaevici Tolstoi (1828-1910) este autorul unei opere în care individualul şi naţionalul capătă dimensiuni universale. Începând cu trilogia autobiografică scrisă în perioada 1852-1857 şi alcătuită din romanele Copilăria, Adolescenţa şi Tinereţea, sondarea „fluidităţii” universului interior şi a temeiurilor morale ale omului a devenit principala temă a operelor sale. În nuvela Cazacii, eroul, un tânăr aristocrat, redescoperă bucuria comunicării cu natura, viaţa firească şi integră a omului simplu. Capodopera Război şi pace zugrăveşte viaţa întregii societăţi ruse în perioada războaielor napoleoniene; evenimentele istorice şi interesele personale, căile de autodefinire a personalităţii şi spontaneitatea vieţii populare sunt prezentate drept componente echivalente ale existenţei natural-istorice. La sfârşitul anilor 1870, scriitorul a trecut printr-o criză spirituală amplificată ulterior de ideea desăvârşirii morale şi a „simplificării” (care a dat naştere doctrinei şi mişcării „tolstoismului”) şi a întreprins în operele sale o critică din ce în ce mai accentuată a instituţiilor birocratice, a statului, a Bisericii (în 1901 a fost excomunicat din Biserica Ortodoxă Rusă), a civilizaţiei şi culturii, a întregului mod de viaţă specific „claselor cultivate”, ilustrată în romanul Învierea, nuvela Sonata Kreutzer sau dramele Puterea întunericului şi Cadavrul viu. De asemenea, interesul său s-a îndreptat spre temele morţii, păcatului, căinţei şi renaşterii morale, precum în nuvelele Moartea lui Ivan Ilici, Părintele Serghi, Hagi Murad. La Editura Polirom au apărut: Anna Karenina, Război şi pace, Învierea, Sonata Kreutzer şi alte povestiri, Povestiri din Sevastopol, Copilăria, Adolescenţa. Tinereţea.