Daniel PENNAC, unul dintre cei mai iubiţi scriitori francezi contemporani, s-a născut în 1944, în Maroc. Şi-a luat licenţa în litere la Nisa şi, aşa cum declară el însuşi, „de vreme ce nu voiam să mă fac ziarist, am devenit profesor de franceză”. A debutat în 1973, cu un pamflet intitulat Cui serveşte serviciul militar?. În 1979 a scris împreună cu românul Tudor Eliad două romane politice burleşti în maniera lui Ilf şi Petrov: Copiii Ialtei şi Moş Crăciun. În 1985, după o călătorie în Brazilia şi în urma unui pariu, a publicat la prestigioasa editură Gallimard romanul La căpcăunii veseli (Polirom, 2002, 2012), actul de naştere al celebrului Benjamin Malaussène. Îi vor urma Zâna carabină (1987; Polirom, 2003), Micuţa vânzătoare de proză (1990; Polirom, 2004), distins cu Premiul Livre Inter, Domnul Malaussène (1995), Domnilor copii (1997, ecranizat în acelaşi an), Fructele pasiunii (1999; Polirom, 2004), Dictatorul şi hamacul (2003; Polirom, 2005, 2014), Necazuri cu şcoala (2007; Polirom, 2008, 2016), distins cu Prix Renaudot, şi Legea visătorului (2020; Polirom, 2022), un omagiu adus regizorului italian Federico Fellini şi puterii creatoare a viselor. Multe dintre romanele sale au ajuns la tiraje ce depăşesc un milion de exemplare şi au fost ecranizate. Pennac este, de asemenea, autorul unui eseu extrem de hazliu intitulat Ca un roman (1992), unde le aminteşte celor care poate au uitat că cititul, asemenea iubirii, prelungeşte viaţa. În 2002 i-a fost decernat Premiul Internaţional Grinzane Cavour, iar în 2008 marele premiu Metropolis bleu pentru întreaga carieră.
