ISBN: 978-973-46-4455-1
An apariție: 2014
Lună apariție: 5
Număr pagini: 216
Tip ediție: broșată
Format: 106x180
Colecție: TOP 10+
Domenii: Literatură universală > Beletristică

Literatură universală > Politică

Literatură universală > Rusă

Noi

(ediţie de buzunar)

Autori: Evgheni Zamiatin

26,95 lei

Vezi eBook

Traducere din limba rusa de Inna Cristea

Scris in anii 1920, interzis mai bine de sase decenii in Uniunea Sovietica, romanul Noi are in centru o buna parte a vietii lui D-503 si a povestii lui fantastice in Statul Unic. Locuitor al unui oras postapocaliptic, matematicianul D-503 lucreaza la proiectarea maretului Integral, o nava menita sa duca civilizatia Statului Unic pe alte planete, si tine un jurnal al lumii in care traieste. Aici nimeni nu are nume, doar indicativ, totul se face dupa program, poezia ca si executiile publice, dragostea ca si confesiunile. Individul se regaseste doar ca parte a unui imens „noi”, si singurul moment in care-si manifesta identitatea este ora personala, cind peretii locuintei devin din transparenti – opaci, cind, conform programului, cu un bilet roz in mina, are iluzia dreptului la individualitate.

An apariție: 2014
Lună apariție: 5
Număr pagini: 216
Tip ediție: broșată
Format: 106x180

Fără comentarii

Despre autori

Evgheni Zamiatin (autor)

Evgheni Ivanovici Zamiatin (1884-1937) s‑a născut în Rusia, în oraşul Lebedian. A studiat ingineria navală la Sankt‑Petersburg şi în aceeaşi perioadă s‑a alăturat mişcării bolşevicilor. Arestat pentru participarea la răscoala din 1905‑1907, a fost exilat în oraşul natal, pe care l‑a părăsit totuşi pentru a‑şi definitiva studiile în Finlanda. La întoarcerea în Rusia, a început să scrie povestiri, portrete literare, piese de teatru, eseuri şi romane, făcându‑şi un nume printre scriitorii reputaţi ai vremii. Din ce în ce mai critice la adresa regimului, scrierile sale – dintre care amintim volumele de nuvele Peştera şi Pescarul de oameni sau romanul Noi – au fost mult timp interzise. În 1931, după repetate încercări de a obţine viza pentru străinătate, i‑a scris lui Stalin: „Dacă sunt într‑adevăr un criminal şi merit să fiu pedepsit, cred totuşi că nu merit o pedeapsă chiar atât de grea ca moartea literară, şi de aceea rog ca acest verdict să fie înlocuit prin expulzarea din URSS”. A obţinut viza şi s‑a stabilit la Paris, unde a murit câţiva ani mai târziu, în 1937, de angină pectorală, o boală care l‑a chinuit toată viaţa.