Mihail Afanasievici Bulgakov, născut la Kiev în 1891, fiul unui profesor de dogmatică de la Academia de Teologie din oraș, absolvă strălucit Facultatea de Medicină a Universității din Kiev, practicîndu-și, timp de patru ani, profesiunea cu deosebită competență. Stabilit definitiv la Moscova în 1921, renunță la medicină în favoarea literaturii și publicisticii. De o mare diversitate – foileton, schiță, povestire, nuvelă, roman, farsă, dramă etc. –, scrierile sale au o inconfundabilă unitate a viziunii. Contestat adesea cu virulență de critica vremii – să nu uităm anii dramatici în care și-a desfășurat activitatea literară, 1920-1940 – a reușit să publice prea puțin în timpul vieții, antologicele narațiuni fantastice Diavoliada și Ouăle fatale, precum și romanul Garda albă numărîndu-se printre excepții. Adevărata glorie a lui Bulgakov este postumă. Pînă și capodopera sa, Maestrul și Margareta, la care a lucrat și după ce și-a pierdut vederea, pînă în ultima zi a vieții, a apărut în URSS abia în 1967, an ce marchează începutul publicării masive a operelor lui Bulgakov peste graniță, inclusiv în Romania.
