Traducere din limba rusă, note şi indice de Ana-Maria Brezuleanu
Premiul pentru traducere din literatura universală al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti pe anul 2006
„Manuscrisele nu ard niciodată...” (Mihail Bulgakov)
„Relația lui Bulgakov cu Stalin ne permite să înțelegem noile reguli ale unei comunicări politice depersonalizate... Istoria operelor lui Bulgakov este istoria luptei lui Stalin pentru puterea politică absolută. Iar una dintre cele mai tragice și mai utopice presupoziții ale lui Bulgakov a fost credința că motivația personală și cea politică ar putea coincide și că pe această bază comunicarea între două persoane ar fi posibilă oriunde și oricînd.” (Ilona Kiss)
„În ciuda statutului lor conjunctural și aleatoriu, corespondența și fragmentele de jurnal ale lui Mihail Bulgakov surprind, dintru început, tocmai prin coerența lor, prin felul în care, în ele, se configurează anumite motive ideatice și psihice transformate curînd în laitmotive, în obsesii, în idei fixe (cum singur o spune chiar corespondentul și diaristul). Coerența acestor tipuri de proză ocazională reflectă, pas cu pas, coerența biografiei umane și artistice a scriitorului.” (Ion Vartic)
Liliana Corobca citește din Corespondență. Jurnale de Mihail Bulgakov
Mihail Afanasievici Bulgakov, născut la Kiev în 1891, fiul unui profesor de dogmatică de la Academia de Teologie din oraș, absolvă strălucit Facultatea de Medicină a Universității din Kiev, practicîndu-și, timp de patru ani, profesiunea cu deosebită competență. Stabilit definitiv la Moscova în 1921, renunță la medicină în favoarea literaturii și publicisticii. De o mare diversitate – foileton, schiță, povestire, nuvelă, roman, farsă, dramă etc. –, scrierile sale au o inconfundabilă unitate a viziunii. Contestat adesea cu virulență de critica vremii – să nu uităm anii dramatici în care și-a desfășurat activitatea literară, 1920-1940 – a reușit să publice prea puțin în timpul vieții, antologicele narațiuni fantastice Diavoliada și Ouăle fatale, precum și romanul Garda albă numărîndu-se printre excepții. Adevărata glorie a lui Bulgakov este postumă. Pînă și capodopera sa, Maestrul și Margareta, la care a lucrat și după ce și-a pierdut vederea, pînă în ultima zi a vieții, a apărut în URSS abia în 1967, an ce marchează începutul publicării masive a operelor lui Bulgakov peste graniță, inclusiv în Romania.
