- ISBN
- 978-973-46-1268-0
- An apariție
- 2008
- Lună apariție
- 0
- Număr pagini
- 272
- Tip ediție
- cartonată
- Format
- 130x200
- Colecție
- BIBLIOTECA POLIROM > Seria de autor „José Saramago"
- Domenii
Eseu despre orbire este un roman cutremurator, o marturie a neincrederii autorului in societatea contemporana, incapabila sa-si gestioneze si sa-si rezolve crizele. Intr-un oras anonim, populat de personaje fara nume, izbucneste o epidemie de orbire. Fara o cauza aparenta, in afara de cea morala, oamenii isi pierd rind pe rind vederea si barbaria se instaleaza. Structurile politice nu pot reactiona decit prin represiune si curind apar lagarele. Din motive necunoscute, o singura persoana scapa de flagel – sotia medicului, cum va fi ea numita de-a lungul romanului, cea care ii va conduce pe oameni spre lumina.
„Eseu despre orbire este o imago mundi: viziunea inspaimintatoare a unei lumi tragice. De asta data, expresia pesimismului unui scriitor al Portugaliei nu se manifesta prin obisnuitul lirism melancolic ce ne caracterizeaza. Va fi cruda, descarnata, nici macar stilul nu-i va imblinzi duritatea. Romanul nu va varsa lacrimi pentru suferintele personajelor inventate, ci va tipa in fata acestei interminabile si absurde dureri a lumii.” (Jose Saramago)
„O carte remarcabila, care nu se sfieste sa priveasca in fata toate ororile secolului XX.” (The Washington Post)
„Eseu despre orbire este un roman revolutionar, asa cum au fost, la vremea lor, Procesul sau Ciuma. Inca o capodopera a lui Saramago.” (Kirkus Reviews)
- An apariție
- 2008
- Lună apariție
- 0
- Număr pagini
- 272
- Tip ediție
- cartonată
- Format
- 130x200
Despre autori
José SARAMAGO s-a născut la 16 noiembrie 1922 în Azinhaga (Ribatejo), într-o familie modestă. Destinul său scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminând cu decernarea Premiului Nobel pentru Literatură (1998). După debutul din 1947, cu romanul Terra do Pecado (cu titlul iniţial, Văduva, schimbat de editor), urmat de o tăcere de aproape două decenii, Saramago a publicat volume de poeme, cronici literare şi politice, nuvele, piese de teatru, nenumărate traduceri, revenind la roman abia în 1977, cu Manual de pictură şi caligrafie (Polirom, 2010, 2022). Ridicat de la pământ (1980) îi aduce recunoaşterea în spaţiul lusitan şi impune fraza şi punctuaţia care vor constitui de acum înainte marca inconfundabilă a stilului său. Celebritatea internaţională o dobândeşte cu Memorialul mânăstirii (1982; Polirom, 2007, 2017, 2023), care, alături de Anul morţii lui Ricardo Reis (1984; Polirom, 2003, 2009, 2018) şi Istoria asediului Lisabonei (1989; Polirom, 2004, 2014, 2018), formează seria narativă cu tematică istorică, scriitorul acordând o atenţie specială „originii şi identităţii portugheze”. În 1991 publică Evanghelia după Isus Cristos (Polirom, 2003, 2012), cel mai polemic roman al său, care reconstruieşte o viaţă apocrifă a lui Isus. O cotitură în universul tematic romanesc al lui José Saramago o constituie seria de ficţiuni ucronice şi alegorice începută cu Pluta de piatră (1986; Polirom, 2002, 2015) şi continuată de Eseu despre orbire (1995; Polirom, 2005, 2008, 2013), Toate numele (1997; Polirom, 2002, 2008, 2011), Peştera (2000; Polirom, 2005, 2009, 2013), Omul duplicat (2002; Polirom, 2009, 2016), Eseu despre luciditate (2004; Polirom, 2008, 2014) şi Intermitenţele morţii (2005; Polirom, 2007, 2009, 2013). La Editura Polirom au mai apărut: Călătoria elefantului (2010, 2014), Cain (2012, 2014), Caietul. Texte scrise pentru blog: septembrie 2008 – martie 2009 (2010), Ultimul caiet. Texte scrise pentru blog: martie 2009 – noiembrie 2009 (2011), Călătorie prin Portugalia (2011), Lucarna (2013), Halebarde, halebarde (2015), De la statuie la piatră (2017), Jurnalul din anul Nobelului (2021) şi Poemele posibile. Antologie 1966-1975 (2022). José Saramago şi-a petrecut ultimii ani în Lanzarote, Insulele Canare, continuând să scrie şi să publice. S-a stins din viaţă în iunie 2010.