978-630-344-386-7
978-630-344-387-4
2026
O poveste de dragoste, o căutare, o odă închinată cărților și bibliotecilor care le găzduiesc și o parabolă a timpurilor noastre stranii
Traducere din limba japoneză și note de Andreea Sion
Orașul și zidurile sale incerte are drept punct de pornire povestirea omonimă publicată în revista literară Bungakukai, aceeași care a stat și la baza romanului La capătul lumii și în țara aspră a minunilor. Această povestire, acum rescrisă, devine primul capitolul al romanului. Protagoniștii sunt doi adolescenți, naratorul nenumit, în vârstă de 17 ani, și o fată, care apare în carte doar cu pronumele cu care i se adresează naratorul, „tu“. Cei doi frecventează licee diferite, dar soarta îi aduce împreună cu ocazia unui concurs de eseuri. Ea îi explică faptul că adevăratul ei sine trăiește într-un oraș împrejmuit de ziduri înalte. Dincolo de ziduri, există o pădure imensă de meri, dar singura poartă spre lumea exterioară este păzită de un uriaș, iar locuitorii nu pot trece de acesta. Doar turme de animale cu corn în frunte și blană aurie pot călători în afara orașului. Oamenii din oraș nu au umbre. Fata lucrează la bibliotecă, colecționând vise vechi, și singurul mod în care naratorul poate să-i găsească adevăratul sine este să pătrundă în oraș și să devină cititor de vise. Dar unde se află acest oraș misterios, și cum poate intra în acesta? Pentru a deveni la rândul său locuitor, naratorului trebuie să i se îndepărteze umbra, care are o semnificație importantă în poveste. Numai că, într-o bună zi, fata dispare brusc din lumea reală, chiar sub ochii naratorului. Va putea oare acesta să-i găsească propriul sine până în final?
„Uimitor, misterios și halucinant cum doar Murakami poate fi. Una dintre cele mai încântătoare povești ale sale.” (Kirkus Reviews)
„Mai mult decât orice alt autor de la Kafka încoace, Murakami apreciază stranietatea autentică a lumii noastre.” (San Francisco Chronicle)
„Niciun alt scriitor nu combină obișnuitul, fantasticul și ezotericul în nuanțe atât de ciudat de fascinante.” (Financial Times)
„Murakami e un maestru al povestirii și știe să ne țină captivați.” (The Sunday Times)
Haruki MURAKAMI, unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, s‑a născut în 1949, la Kyōto. A studiat teatrul la Universitatea Waseda din Tokyo. Experienţa de proprietar al unui bar în care se cânta jazz (reflectată în romanul său din 1992, La sud de graniţă, la vest de soare) şi cea de traducător al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote şi Raymond Carver îşi vor spune cuvântul în formarea sa ca mesager al unei Japonii occidentalizate – un ţinut amăgitor, lipsit parcă de suflet şi suflu, al cărui spirit străvechi pare să fi dispărut aproape în întregime. Primul său roman, Ascultă cum cântă vântul (1979), i‑a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) şi În căutarea oii fantastice (1982, distins cu Premiul Noma). În 1987 a publicat Pădurea norvegiană, bestseller internaţional, tradus în numeroase limbi şi vândut în milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio şi spiritul japonez (1997) şi romanele La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor (1985, pentru care a primit Premiul Tanizaki), Dans dans dans (1988), Cronica păsării‑arc (1994, nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award), Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul mării (2002), 1Q84 (2009‑2010), Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj (2013), Uciderea Comandorului (2017) şi Oraşul şi zidurile sale incerte (2023), precum şi volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a dispărut (1993), După cutremur (2000), Salcia oarbă, fata adormită (2006), Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă (2007), Pur şi simplu despre muzică (2011) şi Meseria de romancier (2015). A fost nominalizat în repetate rânduri la Premiul Nobel.
