Premiul Agenţia de Carte, la secțiunea Proză, ediţia 2023
Premiul Cartea de Proză a anului 2022, oferit de Uniunea Scriitorilor din România, ediția 2023
Premiul Cartea anului, la categoria Proză, acordat de Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, ediția 2023
Roman nominalizat la Premiile revistei Observator cultural, ediția 2023, la categoria Proză
Roman nominalizat la Premiul Leibniz pentru Proză, acordat de Societatea Leibniz din România, ediția 2023
Ediţia a II-a, cu mici completări şi un dosar de presă
„Gabriela Adameșteanu e, aproape prin excelență, romancieră a actualității. Romanele ei sunt plasate în contemporaneitatea imediată, confruntându-se cu problematica socială la zi, în care acțiunea epică se încheie în chiar ziua apariției cărții. Gabriela n-are nevoie de mult spațiu epic pentru a da identitate unui personaj. Potențialul epic al romanului e intensificat prin destine prinse în chihlimbar și inserate în clasoarele biografice. De un roman-reper e vorba, cu siguranță.” (Al. Cistelecan)
„Voci la distanță este o meditație narativă despre puterea Istoriei de a schimba viețile omenești. Autoarea este interesată să exploreze o multitudine de teme, nu în ultimul rând feminitatea în toate ipostazele ei: femeia tânără și cea aflată în pragul bătrâneții, femeia înșelată și cea care înșală, bolnava fără speranță și cea care o îngrijește etc. Se întrevede, în subtext, o altă temă, cea a vinovăției pe care o resimt deopotrivă părinții și copiii.” (Carmen Mușat)
„Poate cea mai pregnantă trăsătură a scrisului Gabrielei Adameșteanu o reprezintă naturalețea. O acută senzație de viață te izbește și la lectura celui mai recent roman. Voci la distanță prezintă portretul din cioburi al unei Românii nefardate. Un roman al singurătății și al memoriei. Unul tulburător.” (Gabriela Gheorghișor)
„Voci la distanță e probabil cea mai bună carte publicată după Revoluție a autoarei. E o carte a familiei, dar și o carte politică. Povestea Castelului aduce în discuție o mitologie creată în jurul familiei Ceaușescu în anii ’80 și câteva personaje enigmatice, care servesc la creionarea finalului cvasiparabolic. O carte tandră prin ricoșeu.” (Mirela Nagâț)
„Aparenta răceală în judecarea istoriei, abilitatea de a nu face un proces, ci o analiză plasează romanul printre puținele opere literare care cred că vor supraviețui probei timpului și vor rămâne să dea mărturie despre o epocă. Nu în ultimul rând, Voci la distanță este un roman despre emigrație și imigrație, tema sau supratema dragă Gabrielei Adameșteanu. Lumea migrației și emigrației este până la urmă lumea prezentului României. O lume în care mai există și o altă emigrare. Cea în trecutul interior. Între eurile diferitelor vârste se leagă firele comunicării la distanță, precum între rudele și prietenii izolați la distanță de continente.” (Victor Cubleșan)
„De la Ceaușescu la Mineriade, de la migrație la pandemie, de la comunism la capitalism: niciun element nu se decantează în roman. Acest lucru se datorează modului în care autoarea relativizează istoria. Nu există tușe moralizatoare, nici puseuri sentimentale. La fel cum Flori Trif s-a reorientat în deceniile postcomuniste, toate celelalte personaje s-au descurcat cum au putut. Vocile lor de la distanță oferă o retrospectivă umilă, dar grăitoare a istoriei recente.” (Mihnea Bâlici)
Prozatoare, jurnalistă și traducătoare, Gabriela ADAMEȘTEANU a condus, între 1991 și 2005, săptămânalul politic, social și cultural independent 22, iar apoi suplimentul lui, Bucureștiul Cultural (până în 2013). Vicepreședintă (2000-2004) și președintă (2004-2006) a Centrului PEN Român. Distinsă cu ordinul Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres al guvernului francez. Constant reeditate, romanele ei – Drumul egal al fiecărei zile (1975; Premiul Academiei, Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor), Dimineață pierdută (1984; Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor), Întâlnirea (2003, 2007; Premiul Ziarului de Iași, ex aequo, Premiul revistei Ateneu), Provizorat (2010; Premiul pentru proză al Observatorului Cultural, ex aequo), Fontana di Trevi (2018; Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor, premiul Radio România Cultural, Premiul Observatorului Cultural, Premiul Scriitorul Anului, Premiul Agenției de Carte), Voci la distanță (2022; Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor) – și prozele ei scurte – Dăruiește-ți o zi de vacanță (1979), Vară-primăvară (1989), Gara de Est (2008) – au fost traduse în 18 limbi și elogiate de critica internațională. Publicistică: Obsesia politicii (interviuri, 1995), Cele două Românii (eseuri, 2001). Traduceri: Jean-Yves Potel, Disparițiile Annei Langfus (2016).
Foto autoare: Cătălina Flămânzeanu
