Ediția 2011
Traducere de Cristian Ionescu
O noua traducere pentru tinerii de astazi. La citeva decenii dupa traducerea de referinta, Editura Polirom propune o versiune noua, tinara, a romanului-cult De veghe in lanul de secara. Situata de ani de zile in topul preferintelor cititorilor din Romania, De veghe in lanul de secara continua sa fie, la peste cincizeci de ani de la aparitie, cartea de capatii a adolescentei. Ce poate fi uimitor pentru tinerii care o citesc acum, la 16 ani, si ai caror parinti s-au nascut, probabil, in aceeasi perioada ca si romanul, e ca trec prin aceleasi episoade, angoase si mirari precum Holden Caulfield. Doar ca el nu folosea atit de des cuvintul „cool” si nu naviga pe Internet. Iar cind simtea nevoia s-o sune pe fata de care era indragostit, ori renunta, pentru ca nu avea chef, ori intra in prima cabina de telefon. Problemele lui ramin insa, si chiar si modul in care sint rezolvate: prin revolta, prin negare sau, uneori, prin ignorarea lor. Exista voci care se intreaba de ce totusi a avut romanul un succes atit de uimitor, in toata lumea si, deja, de atitia ani. In fond, nu e singura carte care-si pastreaza prospetimea cu trecerea timpului. E vorba despre altceva, un ceva despre care s-au scris zeci de mii de pagini. Ceva imposibil de sintetizat intr-o scurta prezentare. Poate, pur si simplu, e o carte foarte-foarte buna. Atit. Alaturati-va milioanelor de tineri care au citit-o si veti intelege.
Născut pe 1 ianuarie 1919, la New York, Jerome David SALINGER a început să scrie în adolescenţă. În 1940, a publicat povestirea The Young Ones, în revista americană Story, iar în 1942 s-a înrolat în armată, participând ulterior la Debarcarea din Normandia, o experienţă care l-a marcat profund.
Revenit în SUA, Salinger publică, în 1948, în revista The New Yorker, nuvela O zi perfectă pentru peştii banană/ A Perfect Day for Bananafish, în care îi prezintă cititorilor, pentru prima dată, pe membrii familiei Glass, care vor apărea ulterior în mai multe dintre operele sale.
Impunerea definitivă a lui Salinger în lumea literară vine odată cu romanul De veghe în lanul de secară (ediţia I, Polirom, 2001; ediţia a II-a, 2005; ediţia a III-a, 2011, traducere de Cristian Ionescu), devenit deja o operă clasică a literaturii universale.
În 1965, după alte câteva cărţi publicate, printre care Nouă povestiri (Polirom, 2001; Polirom, 2013, traducere de Marcel Corniș-Pop), Dulgheri, înălţaţi grinda acoperişului • Seymour: o prezentare (Polirom, 2002, traducere de Antoaneta Ralian), Franny şi Zooey (Polirom, 2002; Polirom, 2011, traducere de Mihaela Dumitrescu) a dispărut de pe scena literară americană.
Un clasic al literaturii secolului XX, J.D. Salinger şi-a câştigat treptat o faimă paralelă prin decizia de a se retrage iniţial din realitatea editorială şi apoi definitiv din viaţa publică. Nu a mai publicat nimic din anul 1965 şi nu a acordat nici un interviu presei în ultimii 30 de ani de viaţă. Viaţa scriitorului american a devenit un mister de la decizia sa de a se refugia în Cornish, New Hampshire.
„Iubesc să scriu și vă asigur că fac asta cu regularitate. Scriu pentru mine însă, şi vreau să fiu lăsat în pace în timp ce fac asta”, declara Salinger într-un interviu acordat publicaţiei Boston Globe în 1980.
J.D. Salinger a încetat din viaţă la 27 ianuarie 2010, la vârsta de 91 de ani, la reședinţa sa din Cornish, New Hampshire.
