Scrieri 1956‑2015
Autori: Umberto EcoEdiţie îngrijită de Gianfranco Marrone
Traduceri de Aurora Firţa-Marin, Ştefania Mincu, Oana Sălişteanu
Volumul editat de Gianfranco Marrone reunește texte pe care Umberto Eco le-a dedicat televiziunii, limbajului ei, formelor de comunicare la care apelează, imaginarului pe care îl generează, rolului ei cultural, etic, educativ și, mai ales, politic. Sînt texte scrise între 1956 (anul primelor transmisii televizate în Italia) și 2015, perioadă ce acoperă întreaga sa carieră de cercetător și scriitor, filosof și analist politic, semiolog, editor și chiar de angajat al Radioteleviziunii Italiene. Textele alese sînt de o mare varietate, incluzînd eseuri științifice, analize individuale ale unor emisiuni, personaje sau situații, răspunsuri la chestionare, articole în presă și cîteva texte de ficțiune. De la emisiunile în direct din primii ani pînă la reality-show-urile de azi, Umberto Eco evidențiază multiplele strategii ale televiziunii și critică dur populismele mediatice, fără să renunțe însă la ironia și umorul ce-l caracterizează.
Întîmplarea și intriga. Experiența televiziunii și estetica • Muzica, radioul și televiziunea • Pentru o cercetare semiologică a mesajului televizual • Cogito interruptus • Ce nu știm despre publicitatea televizuală • Efectele comunicării radiofonice și televizate • Televizionarul • Publicul dăunează televiziunii? • De la gherila semiologică la profesionalismul comunicării • Nu cumpărați acel whisky • Frumusețea emisiunilor în direct • Mickey Mouse și claustrarea • La televizor nu se dovedește nevinovăția. Se demontează acuzația
Umberto Eco (1932-2016) a fost, în anii ’60, unul dintre reprezentanţii de frunte ai avangardei culturale italiene. A predat la cele mai faimoase universităţi din lume, devenind Doctor Honoris Causa a peste cincizeci dintre ele. A scris romane care au ajuns în scurt timp celebre, studii de semiotică, estetică şi teorie literară şi numeroase articole cu teme dintre cele mai diverse. Din opera sa, la Editura Polirom au apărut În ce cred cei care nu cred? (în colaborare cu Carlo Maria Martini), În căutarea limbii perfecte, Misterioasa flacără a reginei Loana, Trei povestiri (în colaborare cu Eugenio Carmi), Pendulul lui Foucault, Baudolino, Cum se face o teză de licenţă, Şase plimbări prin pădurea narativă, Limitele interpretării, Apocaliptici şi integraţi. Comunicaţii de masă şi teorii ale culturii de masă, A spune cam acelaşi lucru. Experienţe de traducere, Insula din ziua de ieri, De la arbore spre labirint. Studii istorice despre semn şi interpretare, Kant şi ornitorincul, Cimitirul din Praga, Cum ne construim duşmanul, Confesiunile unui tînăr romancier, Numărul zero, Cronicile unei societăți lichide, Scrieri despre gîndirea medievală şi Despre televiziune. Scrieri 1956-2015.
