Volum coordonat si prefatat de Dan Lungu si Lucian Dan Teodorovici
La douazeci de ani de la Revolutie, douazeci de texte ale unor autori provenind din zone culturale diferite – literatura, teatru, coregrafie, jurnalistica etc. – ilustreaza o istorie subiectiva a momentului decembrie 1989. De la relatarea amanuntita a celebrului miting care a marcat inceputul sfirsitului dictaturii pina la analiza in oglinda a asteptarilor de atunci si a situatiei de acum, povestirile parcurg toata gama de atitudini si trairi prin care am trecut cu totii atunci.
Str. Revolutiei nr. 89 merita sa fie parcursa chiar si numai pentru a ne simti din nou cu douazeci de ani mai tineri si entuziasti, sau pur si simplu naivi, patetici si emotionati, asa cum ne-am manifestat atunci. Iar pentru cei care nu au trait acele momente, e o buna ocazie sa afle „cum a fost”.
Texte semnate de Georg Aescht, Radu Aldulescu, Liviu Antonesei, Ion Barbu, Matei Bejenaru, Jan Willem Bos, Gigi Caciuleanu, Magda Cirneci, Laure Hinckel, Toni Grecu, Norman Manea, Solomon Marcus, Ioan T. Morar, Maia Morgenstern, Dan Perjovschi, Ion Pop, Ion Sapdaru, Andrei Serban, Cristina Topescu, Matei Visniec.
Dan LUNGU (n. 1969) este unul dintre cei mai apreciați scriitori români, cărți ale sale fiind traduse în numeroase limbi. La Editura Polirom a mai publicat volumele de proză scurtă Băieți de gașcă (ed. I, 2005; ed. a II-a, 2013), Proză cu amănuntul (ed. a II-a, 2008) și Părul contează enorm (2019), romanele Raiul găinilor (ed. I, 2004; ed. a II-a, 2007; ed. a III-a, 2010; ed. a IV-a, 2012), Sunt o babă comunistă! (ed. I, 2007; ed. a II-a, 2010; ed. a III-a, 2011; ed. a IV-a, 2013; ecranizat în 2013, în regia lui Stere Gulea; ed. a V-a, 2017; ed. a VI-a, ediție aniversară * 15 ani de la apariție, 2022), Cum să uiți o femeie (ed. I, 2009; ed. a II-a, 2010; ed. a III-a, 2011), În iad toate becurile sunt arse (ed. I, 2011; ed. a II-a, 2014), Fetița care se juca de-a Dumnezeu (ed. I, 2014; ed. a II-a, 2016; ed. a III-a, 2018), Pâlpâiri (2018) și Șoferul din Oz (2022), precum și cărțile pentru copii Vlogger la 13 ani sau Buncărul cu bunătățuri trăsnite (2021, 2022) și Principiul viselor comunicante sau Vlogger la vreo 14 ani (2024). Tot la Editura Polirom a coordonat volumele colective Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism (în colab., 2008), Str. Revoluției nr. 89 (în colab., 2009), Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism (în colab., 2014) și Cartea copilăriilor (în colab., 2016). În 2011, statul francez i-a acordat titlul de „Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres” pentru contribuții la îmbogățirea patrimoniului cultural francez.
Lucian Dan TEODOROVICI s‑a născut pe 17 iunie 1975, la Rădăuți. Este scriitor, regizor de teatru și scenarist de film. Din 2017, director al Muzeului Național al Literaturii Române Iași și al FILIT Iași. În perioada 2002‑2006, a fost redactor‑șef al Editurii Polirom, unde a inițiat, în 2004, colecția „Ego. Proză”, pe care o coordonează și în prezent. A debutat editorial în 1999, cu romanul Cu puțin timp înaintea coborârii extratereștrilor printre noi, Editura OuTopos, Iași (reeditat la Editura Polirom în 2005 și 2022). La Editura Polirom a mai publicat: Circul nostru vă prezintă: (roman, 2002, 2007, 2020); Atunci i‑am ars două palme (povestiri, 2004, 2023); Celelalte povești de dragoste (roman, 2009, 2013); Matei Brunul (roman, 2011, 2014); Cel care cheamă câinii (roman, 2017); Silvestru și Marele Dictator (carte pentru copii, 2020); Mustața lui Dalí și alte culori (pictoroman, 2020, în colaborare cu Felix Aftene). A obținut diverse nominalizări și premii literare în țară și în străinătate, printre care: International Dublin Literary Award, 2020 (nominalizare); Premiul Literar al Europei Centrale ANGELUS, Polonia, 2015 (premiul cititorilor); Premiul pentru Proză al revistei Observator cultural, 2012; Premiul Național de Proză al Ziarului de Iași, 2012; Premiul Literar „Augustin Frățilă” (pentru cel mai bun roman al anului 2011) etc. Cărțile sale au fost traduse și publicate în SUA, Anglia, Franța, Germania, Spania, Italia, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Serbia și Macedonia. În 2025 i-a fost acordat titlul de „Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres” de către Republica Franceză, pentru „contribuția sa și angajamentul său în serviciul culturii”.
