Sau despre educaţia pe care încă nu o avem
Autori: Lazăr Vlăsceanu„Orizonturile reflecțiilor din această carte sînt deschise de analiza cauzelor obiective și a motivelor subiective care împiedică sau stimulează realizarea unei educații de calitate pentru toți. Dintr-o perspectivă interdisciplinară din cadrul științelor sociale, sînt oferite indicii și experiențe reprezentative pentru construirea și afirmarea unei educații care să sporească puterea economică, tehnologică și culturală a cetățenilor și națiunii. Unele secțiuni celebrează forța actuală sau potențială a inovațiilor și a gândirii critice din educație, altele se apleacă asupra unor nonsensuri prețioase, conservatoare sau pur și simplu înșelătoare. Însă de fiecare dată sînt căutate răspunsuri la aceeași întrebare: cum se poate ajunge la a beneficia individual și social de o educație mai bună? Demonstrațiile sînt doar tangențiale cu ideea sau strategia de transformare a sistemului și educației românești. Abia într-un volum ce va urma vor fi oferite soluții de transformare, ameliorare și eventuală evadare din starea actuală de criză a educației românești. Atunci va fi prospectată educația pe care am putea s-o avem, desigur, pornind de la premisele statuate în acest prim volum despre educația pe care încă nu o avem.” (Lazăr Vlăsceanu)
Lazăr Vlăsceanu, profesor la Universitatea din Bucureşti, Departamentul de sociologie. Predă cursuri de introducere în sociologie, metodologia cercetării, analiză instituţională, teorii ale modernităţii şi globalizării. Interesele actuale de cercetare se orientează către sociologia educaţiei şi analiza inegalităţilor şi stratificării sociale. În ultimii ani a publicat studii şi volume consacrate analizei modernităţii sau performanţelor sistemelor de învăţămînt superior şi cercetare. Coautor (împreună cu M.G. Hîncean) al volumului Modernitatea românească (2014), care analizează geneza şi funcţionarea instituţiilor moderne şi influenţa lor asupra ritmurilor, direcţiilor şi performanţelor dezvoltării economice şi sociale a României moderne şi contemporane. De-a lungul timpului a avut responsabilităţi în sisteme româneşti de conducere universitară şi, pe plan global sau european, în cadrul UNESCO.
