Cartea pleacă de la premisa că Mihail Sebastian este un autor-turnesol care, prin datele ce pot fi găsite laolaltă în biografia lui (membru al Tinerei Generaţii şi al grupării „Criterion”; redactor şi colaborator la publicaţii foarte diferite din punct de vedere ideologic: Cuvîntul, Revista Fundaţiilor Regale, Rampa, Reporter, Viaţa Românească etc.; discipol al lui Nae Ionescu şi prieten cu Mircea Eliade, amîndoi reprezentanţi ai dreptei radicale; ţintă, în calitate de evreu, a naţionaliştilor din tabăra iorghistă şi legionară, dar şi a legislaţiei antisemite introduse de Statul român începînd cu anii ‘30; atacat de naţionaliştii evrei, care văd în el un „asimilist” sau chiar un trădător; apropiat al Partidului Comunist în preajma momentului 23 August 1944; victimă a unui accident neelucidat, în 1945, care dă naştere la numeroase legende bazate pe teorii ale conspiraţiei), permite unificarea, compararea şi înţelegerea unor contexte altfel eterogene.
„Critica lui Mihai Iovănel e metodică, intensiv analitică, abrazivă, lipsită de sentimentalism şi retorică, de o mare vioiciune argumentativă, perfect adecvată mobilului ideologic şi caracterologic pe care-l urmăreşte. Autorul operează prin reducerea conceptuală a discursului lui Sebastian şi al comentatorilor lui, astfel încît expunerea capătă caracterul demonstrativ al unui joc logic. Procesul abstractizării se bazează însă pe o excelentă cunoaştere a operei lui Sebastian şi a bibliografiei subsecvente (cu veleităţi exhaustive). Lucrarea lui Iovănel va stîrni controverse şi dezbateri aprinse, aş zice, pe măsura valorii şi a contribuţiilor înnoitoare pe care le aduce. Ea relevă un talent critic de primă mînă.” (Paul Cornea)
Mihai IOVĂNEL (n. 1979), critic literar. Cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. Cel mai recent volum: Istoria literaturii române contemporane. 1990-2020 (Editura Polirom, 2021).
