Din toate punctele de vedere, Cabaretul cuvintelor este o carte deosebită, pentru că Matei Vişniec ne propune o călătorie subiectivă într-un dicţionar interior, într-o lume în care cuvintele nu depind de om. Consideraţi această carte un ghid de călătorie într-o Republică a cuvintelor unde acestea trăiesc independent de om, se amuză şi se joacă, se înfruntă şi se iubesc, se supără unele pe altele şi se revoltă.
Merită să deschideţi această carte şi dacă n-aţi întîlnit încă niciodată cuvinte vii, dacă nu le-aţi văzut cum arată fizic şi cît de mult seamănă cu dumneavoastră. Atenţie însă, dicţionarul Vişniec este neterminat, invitîndu-vă deci să continuaţi jocul şi să vă scrieţi, eventual, propriul dicţionar afectiv...
„Citind Cabaretul cuvintelor, veţi afla de ce cuvîntul eu nu vorbeşte nici o limbă străină, de ce cuvîntul întotdeauna este un monstru şi de ce cuvîntul întoarcere trebuie strecurat întotdeauna cu grijă în buzunarul hainei sau al pardesiului.
Veţi mai afla, cu puţină răbdare, de ce trebuie să vă fie milă de cuvîntul rău, cum vă puteţi face de cap în cuvîntul poem şi cum să recunoaşteţi pe stradă, după silueta sa fină şi înaltă, cuvîntul dorinţă.
Veţi mai descoperi în această carte cîteva reguli de comportare la masă cînd sînteţi invitaţi acasă la cuvîntul utopie. Veţi putea conversa, de asemenea, cu cuvîntul tăcere şi veţi mai afla deta-liile unui imens scandal izbucnit după ce cuvîntul tandreţe a fost prins în pat cu cuvîntul lentoare.
Luaţi cu dumneavoastră această carte cînd plecaţi în vreo călătorie în timp sau spre sine, cînd luaţi trăsura, trenul sau aeroplanul, cînd traversaţi frontiere exterioare sau interioare: arătaţi această carte la toate ghişeele unde stă omul la coadă pentru a înţelege ceva despre cuvintele care îl locuiesc şi veţi fi primiţi în lumea lor gratuit.” (Matei Vişniec)
Matei VIȘNIEC s-a remarcat în anii ’80 ca poet, apoi ca dramaturg ale cărui piese, cu largă circulaţie în mediul literar, au fost interzise pe scenele profesioniste. În 1987 a părăsit România și s-a stabilit în Franţa, unde lucrează pentru Radio France Internationale. Piesele sale în limba franceză s-au bucurat de mare succes, numele lui figurând pe afișe teatrale în peste 40 de ţări. În ultimii ani, Matei Vișniec s-a remarcat și ca romancier. Dintre cărţile publicate amintim: Păianjenul în rană (teatru, 2007), Groapa din tavan (teatru, 2007), Cafeneaua Pas-Parol (roman, 2008), Sindromul de panică în Orașul Luminilor (roman, 2009, distins cu Premiul revistei Observator cultural), Negustorul de începuturi de roman (roman, 2013, distins cu Premiul „Augustin Frăţilă“, Premiul Naţional de Proză al Ziarului de Iași și Premiul liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte a anului 2013, în cadrul Festivalului Internaţional de Literatură și Traducere, Iași), Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele (piesă pentru copii, 2016), Ultimele zile ale Occidentului (povestiri, 2018), Un secol de ceaţă (roman, 2021), Consulatul Lunii sau Adelina și crocodilii din mlaștină (roman pentru copii, 2025). În 2024 a primit Premiul „Gheorghe Crăciun“ pentru Opera Omnia, acordat de revista Observator cultural.
