La zece ani de la apariția volumului Cronica ideilor tulburătoare, Matei Vișniec revine cu o selecție de articole și eseuri social-politice și culturale. Acestea ne înfățișează portretul unei lumi în schimbare accelerată, dar și portretul unui om avid să înțeleagă realitățile tulburătoare din jurul său. Mereu cu un pas înaintea armatei de istorici, eseiști, sociologi, filozofi, politologi, jurnaliști, lumea contemporană evoluează atît de rapid, de subtil și de surprinzător, încît instrumentele cu care este studiată devin în scurt timp perimate. În această situație este necesar un efort continuu de reflecție critică pentru a înțelege ce se întîmplă și pentru a lua decizii privind viitorul. O întrebare răvășitoare traversează întreaga carte: oare va fi necesar, avînd în vedere mersul istoriei prezente, să se renunțe la democrație și la libertate în schimbul securității și al conservării mediului înconjurător?
„De ce ar trebui să abandonăm jurnalismul pe mîna celor care îl nivelează și îl subordonează spectacolului mediatic? Jurnalistul nu este un fotograf, un tehnician care face o ecografie. El este (sau trebuie să devină) un medic, cel care analizează ecografia, un interpret, în sensul că interpretează ecografia realității și distinge zonele tumorale ale actualității. Înrolarea în masă a jurnaliștilor în mașina mediatică este o imensă pierdere pentru democrație, mai ales într-o perioadă cînd democrația însăși a intrat în criză și tinde să devină, după cum vedem și la Est, și la Vest, o mascaradă.” (Matei Vișniec)
Matei VIȘNIEC s-a remarcat în anii ’80 ca poet, apoi ca dramaturg ale cărui piese, cu largă circulaţie în mediul literar, au fost interzise pe scenele profesioniste. În 1987 a părăsit România și s-a stabilit în Franţa, unde lucrează pentru Radio France Internationale. Piesele sale în limba franceză s-au bucurat de mare succes, numele lui figurând pe afișe teatrale în peste 40 de ţări. În ultimii ani, Matei Vișniec s-a remarcat și ca romancier. Dintre cărţile publicate amintim: Păianjenul în rană (teatru, 2007), Groapa din tavan (teatru, 2007), Cafeneaua Pas-Parol (roman, 2008), Sindromul de panică în Orașul Luminilor (roman, 2009, distins cu Premiul revistei Observator cultural), Negustorul de începuturi de roman (roman, 2013, distins cu Premiul „Augustin Frăţilă“, Premiul Naţional de Proză al Ziarului de Iași și Premiul liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte a anului 2013, în cadrul Festivalului Internaţional de Literatură și Traducere, Iași), Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele (piesă pentru copii, 2016), Ultimele zile ale Occidentului (povestiri, 2018), Un secol de ceaţă (roman, 2021), Consulatul Lunii sau Adelina și crocodilii din mlaștină (roman pentru copii, 2025). În 2024 a primit Premiul „Gheorghe Crăciun“ pentru Opera Omnia, acordat de revista Observator cultural.
