Volumul Voi folosi intunericul drept calauza de Andrei Mocuța cuprinde poeme care incearca sa surprinda spiritul exotic al culturii catalane si al unor artisti ai locului precum Salvador Dali si Antoni Gaudi. Chiar daca ei sint actorii principali ai jurnalului liric, totusi cel mai viu personaj ce transpare din versurile acestui volum este insasi Barcelona in complexitatea ei arhitecturala inegalabila. Locuri precum Port Vell, Mirador de Colom, Las Ramblas, Sagrada Familia, Plaça de Catalunya, Costa Brava sint popasuri poetice intr-un volum de intimplari si imagini decriptate intr-o cheie ludica, evazionista si personala.
„Disponibilitatea literara a ultimelor nume bune de scriitori romani ma uimeste: nu mai sint simpli «poeti», «prozatori», «eseisti», «critici literari», ci, cu egala voga si nonsalanta, toti si toate deodata. Trateaza fiecare gen literar cu relaxare, spre deosebire de promotiile scriitoricesti precedente, unde citesti repede un atasament patetic, exclusiv fata de genul literar in care se scrie. Daca e poet, atunci poezia lui e un fel de juramint de credinta.
Nu-i cazul lui Andrei Mocuta, care se simte ca pestele in apa in toate: in proza, in poezie, in eseu. In nici una nu e insa un intrus sau un pasager. Cea mai recenta carte de poeme,
Voi folosi intunericul drept calauza, e un jurnal liric din Barcelona, prilejuit de Turnirul de poezie organizat de Uniunea Scriitorilor din Romania la inceputul verii lui 2014. Anotimp barcelonez fragil,
verde crud. Fiecare notatie e un poem fin din care nu lipsesc, precum un condiment rar, ironia – autoironia, cel mai adesea –, apoi culoarea exotica a locului saturat de sugestii culturale, mituri, personalitati si mentalitate, o anumita fragezime vibranta a trairii. Senzatia e de viu si de intensitate adinca a sentimentului.” (Vasile Dan)
