Cum sa scrii un roman despre nihilismul contemporan, care sa poata fi citit, de pilda, si de cineva din anul 2091? Cum sa dezvalui demonii „tranzitiei” romanesti postdecembriste, fara sa ramii captiv istoricismului?
Nimic mai simplu… Nicolae Stan a construit un orasel-satelit al Bucurestiului, in care se pot regasi multe orase reale; a plasat in el tipologii diverse de personaje: oameni de afaceri, oameni politici, ziaristi, revolutionari, mondeni etc.; le-a urmarit unora vietile incurcate, iar altora le-a privit mortile izbavitoare.
A luat nastere, astfel, un roman perspectivistic despre o apocalipsa molipsitoare, intimpinata cu credinta intr-un alt pamint, nou…
„Ceea ce caracterizeaza proza lui Nicolae Stan este exceptionala oralitate, densitatea vocilor. Prozatorul gaseste, insa,
armonia in aceste dizarmonii si descoase ca Buñuel (pastrind proportiile) in scenele lui grotesti acceleratia sensului tragic.” (Val Condurache)