Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
in Observator cultural nr. 757
Uranus Park, debutul in proza al lui M. Dutescu, este unul dintre cele mai bune romane ale anului 2014, amestec de realism cotidian, de hiperrealism „extatic” si sarja sociala ascutita. Un excelent roman de medii (zona afacerilor imobiliare, in conexiune cu cea a arhitectilor, a birocratiei si a coruptiei din Bucurestiul de pe la mijloc
Citeste mai multin Suplimentul de cultura nr. 469
Nu i se poate lipi o singura eticheta. Culmea, aceasta „varza” literara este calita atit de bine, incit rezultatul e naucitor. Nu degeaba cartea a fost recompensata cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatura in 2011, zic eu. (...) Immanuel Mifsud este un scriitor atipic, multipremiat, care inoata cu pricepere in mai multe genuri lit
Citeste mai multpe www.tudorcicu.blogspot.ro
Cartea e scrisa cu pasiune si har pe mai multe planuri si vazuta din prisma a mai multor personaje: calugarul Iordache, ziaristul Ivan, femeia Oana si autorul insusi care le detine cheia desfasurarii spre ziua fatala si a infatisarii lor dinaintea judecatii de apoi, a judecatii noastre, a propriilor lor judecati etc., nu ai cum sa nu remarci simtul
Citeste mai multpe CriticAtac.ro
Cartea Ungurii despre romani. Nasterea unei imagini etnice, nominalizata pentru premiul CriticAtac, aduna cu harnicie din nenumarate surse texte, pareri, interpretari maghiare despre tot ce priveste „romanescul” transilvanean sau de dincoace de Carpati. Unii patrioti ar putea fi socati mai ales de interesul moderat (nu obsesiv, cum e in
Citeste mai multin Suplimentul de cultura nr. 470
Este povestea o simpla paranteza in cursul istoriei, fara consecinte asupra acesteia din urma? Este copilaria, cu invataturile ei despre separatia intre bine si rau, o simpla abatere de la normalitatea raului cu care ne invatam cu totii, dupa o anumita virsta, sa „coabitam”? Oare literatura nu face decit sa-i pedepseasca pe cei rai si s
Citeste mai multpe Hyperliteratura.ro
Cel care ma asteapta m-a prins de la primele pagini si m-a lasat numai putin, spre final, cind am dedus care e sfirsitul povestii. (...) Ideea de baza este sacrificiul. Sacrificiul femeii pentru barbat, al mamei pentru copii, al barbatului pentru un ideal.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Povestile cu scriitoare si copii problematizeaza scrisul, inscriindu-se alaturi de antologii precum Divanul scriitoarei de Mihaela Ursa (2010) sau de volume efectiv ale maternitatii, de felul Cerului din burta de Ioana Nicolaie; este o carte pe care o asteptam, constient au ba, de mai multa vreme, o carte ce poate da ocazia unei oglinzi pentru oric
Citeste mai multpe constantinpistea.wordpress.com
Altfel, toate textele (vreo 18) contin partea lor de emotie. Cum scrisul devine membru al familiei, caruia i se gaseste intotdeauna loc la masa (la Svetlana Cirstean), cum copiii nu pot fi piedici, ci mai degraba motive de „imense” bucurii, daca scrisul este in tine (Ana Dragu), cum prioritatile se schimba si trebuie sa faci echilibrist
Citeste mai multpe Bookia.ro
Impresionanta instalatie critica, cum o numea Lucian Raicu, dictionarul nu e doar un inventar minutios alcatuit (autorul nu omite nici macar personaje a caror aparitie e incidentala, sau fara nume din romanele dostoievskiene), ci si o critica fina, patrunzatoare a operei prozatorului rus, facuta cu empatie si o infinita placere a analizei. Parcurgi
Citeste mai multin Catavencii
Titlul e dintr-un desen animat, doi ciini prosti, unul dintre ei, ala mai mic, avea expresia asta, follow me, i know exactly where we are going si cind sublinia exactly, cu vocea lui subtirica si isterica, era foarte sigur pe el, desi n-avea nici o idee despre ce vorbeste. Ciinele ala mic sint eu si titlul e ironic.
Citeste mai mult