Este povestea o simpla paranteza in cursul istoriei, fara consecinte asupra acesteia din urma? Este copilaria, cu invataturile ei despre separatia intre bine si rau, o simpla abatere de la normalitatea raului cu care ne invatam cu totii, dupa o anumita virsta, sa „coabitam”? Oare literatura nu face decit sa-i pedepseasca pe cei rai si sa-i rasplateasca pe cei buni? Mai merita inventate povesti si scrise romane, cind avem anchete jurnalistice si istorii „de viata” serioase? Dan Lungu nu vrea sa transeze aceasta dilema, care mi se pare ca subintinde buna parte din opera sa, si foarte bine face. Cititorii se vor indrepta spre aceasta carte, cea mai buna a autorului de pina acum, cu disponibilitatile si prejudecatile lor. Important e ca, dupa lectura, nu le vor pastra identice.
