Cultura nr. 513
Cartea Vioricai Raduta impune si o abordare transistorica a figurii dictatorului (…). Dimensiunea parabolica a romanului porneste de la o glisare imperceptibila dinspre nivelul terestru al realitatii. Vremea Moroiului se subsumeaza, in prima instanta, unui pact balcanic de lectura. Va curge multa apa pe Dimbovita pina sa se igienizeze
Citeste mai multin Observator cultural nr. 770
Manuscrisul fanariot este un festin al prozei istorice. Cladit din detalii rare de epoca si din impulsul de a salva, cu mijloacele fictiunii, un crimpei de poveste reala, dezgropat de Doina Rusti din arhive, romanul aduce la suprafata o lume veche, cu moravuri specifice si cu o senzualitate care invadeaza fiecare scena. (...) Manuscrisul Doinei Rus
Citeste mai multin Observator cultural, nr. 512 (770)
Inca de la prima pagina, Andrei Oisteanu intriga prin abordarea frontala a problemei publicisticii politice a lui Eliade si a posibilei contaminari ideologice a operei sale stiintifice. Capitolele despre I.P. Culianu sint, asemenea celor despre Eliade, provocatoare. Oisteanu a fost cel care, in 1985, printr-un interviu aparut in Revista de Istorie
Citeste mai multin Romania literara
Manuscrisul fanariot e un roman luxuriant, cu numeroase personaje, cu o actiune extrem de densa, in planuri intrepatrunse. Fresca sociala si de epoca, poveste de dragoste recreata pe urmele, se pare, ale unui manuscris real, acesta este unul dintre cele mai bune romane ale Doinei Rusti, daca nu chiar cel mai bun.
Citeste mai multin Ramuri nr. 4
Tavalita prin mierea cuvintelor arhaice, imblinzita de mingiierea de matase a poeziei, lumea Bucurestiului fanariot reinvie in margeanul vrajit al Doinei Rusti. Roman istoric de atmosfera, realist-magic, Manuscrisul fanariot este o carte seducatoare, care te atrage in mrejele ei ca o dara de parfum innebunitor, ca o privire hipnotica.
Citeste mai multin œStudies in Contemporary Jewry , vol. XXVI, Oxford University Press
Cartea lui Andrei Oisteanu nu prezinta in primul rind o «istorie» a stereotipurilor antisemite. Mai degraba, autorul abordeaza tema cu uneltele comparatismului: comparatii in timp (inclusiv modul in care cliseele si legendele referitoare la evrei au evoluat) si in diferite zone, la un loc cu comparatii culturale si etnice. Oisteanu pose
Citeste mai multin emisiunea Garantat 100%, TVR
Recomand un volum aparut recent, Religie, politica si mit. Texte despre Mircea Eliade si I.P. Culianu, semnat de Andrei Oisteanu. Sint in aceasta carte capitole pasionante despre corespondenta si relatia lui Oisteanu cu cei doi istorici ai religiilor, un capitol impresionant despre tentativa esuata de racolare a autorului in rindurile informatorilo
Citeste mai multin Orizont nr. 2
Printre foarte putinele carti indispensabile in domeniu se prenumara, neindoios, chiar la peste un veac de la aparitie, masivul studiu al lui Alfred Resch, Agrapha: fragmente extracanonice ale Scripturii, trad., introd. Mihnea Moroianu, Editura Polirom, Iasi, 2014, 440 p. Cartea studiaza subiectul aparte al vorbelor lui Iisus Hristos necuprinse in
Citeste mai multin Orizont nr. 3
Riguros si indraznet, demersul lui Angelo Mitchievici e deschizator de drumuri in sondarea analitica a citorva aspecte esentiale ale operei caragialiene. Desi majoritatea intrebarilor de la care pleaca volumul nu sint deloc noi („Caragiale – contemporanul nostru?”), perspectiva din care sint atacate este nu doar valabila, ci mai a
Citeste mai multin Orizont nr. 2
Ura, chiar daca este un roman despre o generatie, nu se adreseaza numai celor ce au copilarit in anii ʼ80 ai veacului trecut. Tema e universala, iar povestea prinde inca de la bun inceput; un inceput brutal care te inhata de guler. „Puiul se lauda cum il bate tatal lui”. Cu prima fraza, Cornel George Popa rupe in bucati imaginea id
Citeste mai mult