in Caligraf
Artificiul ales de romancierul Gabriel Chifu este interesant. Prima idee pe care o retinem este ca epicul, care a cunoscut multe metamorfofe prin „noul roman”, prin proza postmodernista etc., nu are farmec fara „duhul povestirii”. Iar Punct si de la capat exceleaza in frumusetea povestirii. Ce este etern in duhul povestirii
Citeste mai multin Ramuri nr. 9
Daca pina acum 7-8 ani miza prozei lui Gabriel Chifu era demascarea Raului, o data cu Fragmente din istoria lumii de Gabriel Chifu traita si tot de el povestita, o alta miza pare sa fi devenit gasirea unor solutii epice inovative, fortarea „mestesugului”, astfel incit acesta sa serveasa mai bine sensul inalt alt cartii. S
Citeste mai multin Contrafort nr. 7-8
Romanul lui Gabriel Chifu marcheaza, cred, o schimbare a felului in care vom aborda in proza romaneasca fatalitatea istoriei si conceptul de libertate. Un roman grav, profund, provocator artistic, stapinit cu o mana de maestru, atent sa nu lase nicio cezura, nicio discontinuitate ce i-ar fragiliza naratiunea-demonstratie... As fi vrut ca realitatea
Citeste mai multin Discobolul
In romanul Punct si de la capat, Gabriel Chifu deschide trei fronturi: al regasirii personale, al erosului si al pastrarii cit mai aproape de adevar a memoriei colective. Daca stam si ne gindim bine, deteriorarea pacii afecteaza in mod direct relatiile dintre oameni, o criza personala nu isi gaseste vindecarea pina nu-si ispaseste patimile, iar ero
Citeste mai multin Orizont nr. 1
Era aproape imposibil ca experienta poetului Gabriel Chifu sa nu-si intinda aripa asupra prozei sale. Dar asta nu inseamna o translare mecanica a limbajului sau viziunii specifice poeziei asupra zonei invecinate. E vorba de un anumit tremolo, de o vibratie a fiintei intrate in alerta la contactul cu misterele realitatii, care constituie marca stili
Citeste mai multin Miscarea literara nr. 4
In romanul lui Gabriel Chifu, Punct si de la capat (Editura Polirom, Iasi, 2014), memoria constituie o forma de (auto)salvare si ocrotire a umanului. Nu uitind ne vom proteja sinele de grotescul Istoriei traite, ci inmagazinind-o in cotloanele memoriei si transmitind-o celor ce vin dupa noi. Menirea individului devine astfel aceea de a tine minte s
Citeste mai multin Viata romaneasca nr. 3-4
Scrise, dupa cum spuneam, dintr-o perspectiva inversa, dinspre moarte spre viata, adica dinspre batrinete spre copilarie, cele zece „margele” fabulatorii sint verificate cronologic cu savanta acribie. Pare ca autorul a stat in permanenta cu un cronometru in mina, consultind scrupulos si calendarele de acum sase-sapte decenii. (…)
Citeste mai multin vol. Patima si desfatare
Printre comersantii de haine vechi se numara destul de multi evrei, statutul lor fiind dubios, in genere, ca si marfa pe care o ofera spre vinzare. Asupra lor planeaza o neintrerupta suspiciune, statutul lor nefiind lamurit. Vezi cartea lui Andrei Oisteanu, Imaginea evreului in cultura romana (Polirom, 2012). [...] Andrei Oisteanu a scris si despre
Citeste mai multin vol. Romania medicilor
Tema alcoolismului in scrisul doctorului C.I. Istrati este profund legata de problema evreiasca. Dar stereotipul circiumarului evreu nu este o inventie medicala, ci mai degraba un stereotip general raspindit pe care medicii il preiau la rindul lor si il incadreaza intr-o paradigma stiintifica. Vezi Andrei Oisteanu, Imaginea evreului in cultura roma
Citeste mai multin vol. Sfinta tinerete legionara
In secolul al XIX-lea, in documentele romanesti evreii erau portretizati ca vicleni, necinstiti, uriti, puturosi, lasi si lenesi. Ii numeau pe evrei «ucigasi ai lui Hristos» care practicau sacrificii ritualice cu bebelusi crestini pentru a-si intari pactul incheiat cu diavolul. Romanii i-au acuzat de asemenea pe evrei de coruperea morav
Citeste mai mult